Parliamentary debates

Domnul Mihai Niţă:

"Ziua mondială a refugiaţilor"

Ziua de 20 iunie este marcată în toată lumea ca "Ziua mondială a refugiaţilor", la iniţiativa ONU, începând din anul 2001. În acel an, ziua a coincis cu sărbătorirea a 50 de ani de la semnarea Convenţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.

Numărul impresionant de migranţi, care a atins punctul culminant în anul 2015, pune presiune pe toate ţările Uniunii Europene, inclusiv pe România. Chestiunea cea mai importantă pentru o gestionare eficientă a fenomenului o constituie resursa financiară, ceea ce a determinat o mai strânsă colaborare între UE şi statele din care provin migrantii, precum şi cu ţările de tranzit, încheindu-se acorduri de colaborare cu Turcia şi Africa, ceea ce presupune fonduri europene consistente pentru eliminarea cauzelor migraţiei, dar şi pentru crearea de centre pentru refugiaţi în ţările de origine sau de tranzit.

România se află printre ţările care au votat împotriva impunerii cotelor de refugiaţi, argumentând că nu poate administra numărul propus de Comisie, ceea ce pare să fie o atitudine realistă. Autorităţile de la Bucureşti au explicat că, în schimb, România contribuie la atenuarea crizei refugiaţilor şi migranţilor prin implicarea în securizarea graniţelor Uniunii, în special prin participarea consistentă în operaţiunile Frontex, destinate căutării şi salvării. Ca să susţină Agenda pentru Migraţie, Uniunea a alocat fonduri suplimentare pentru operaţiunile FRONTEX, pentru relocarea legală şi în siguranţă a imigranţilor în Europa.

La fel de adevărat este şi faptul că România are o altfel de problemă cu fenomenul emigrării, situându-se pe locul al doilea, după Siria, ca număr de persoane care au părăsit ţara pentru a munci în ţările occidentale, unde nivelul de salarizare este net superior. Această situaţie a creat un grav deficit pe piaţa muncii de la noi. În privinţa asimilării migranţilor, ar trebui să vedem şi partea plină a paharului, Comisia argumentând că Europa îmbătrâneşte tot mai mult din punct de vedere demografic.

Anul 2015 a marcat apogeul fuxului migrator. Au fost dislocate în acest an 12,4 milioane de persoane, 54% dintre refugiaţi provenind din doar trei ţări: Siria, Afganistan şi Somalia, iar jumătate dintre aceşti oameni au vârste sub 18 ani.

Există însă o problemă conexă. Comisariatul ONU pentru Refugiaţi arată că s-a înregistrat cel mai mare flux migrator începând de la al Doilea Război Mondial şi că aceasta a dus la ascensiunea grupărilor de extremă dreapta şi la aplicarea unor politici antiimigraţie. "Cei care fac invers, care aţâţă opinia publică împotriva refugiaţilor şi migranţilor, sunt responsabili de crearea unui climat de xenofobie, care a devenit îngrijorător în Europa de azi".

Ţara noastră are obligaţia, ca orice stat care primeşte refugiaţi, să le ofere protecţie împotriva returnării în ţara de origine, acces efectiv şi neîngrădit la procedura de azil, precum şi o serie de măsuri de asistenţă socială, materială, medicală. România consemnează în trecutul său momente când a oferit adăpost unor populaţii străine, care emigrau din cauza persecuţiilor politice, rasiste, religioase, sau care se refugiau din calea războiului.

Românii, la rândul lor, s-au bucurat de ospitalitatea altor ţări, atunci când fugeau din ţară din cauza regimului despotic de inspiraţie bolşevică. Nu putem uita, nici măcar pentru o clipă, că refugiaţii n-au vină pentru situaţia în care au ajuns şi că suntem datori, ca oameni, locuitori ai planetei comune, să le acordăm şansa la care au dreptul. Aşadar, motivele umanitare sunt cele de natură a ne determina să privim cu atentă cumpănire la problema migraţiei, care nu poate fi disociată de drepturile omului şi care, în ultimii ani, a căpătat dimensiuni globale.