Parliamentary debates

Domnul Viorel Stan:

"Predarea religiei în şcoli, o adevărată punte spre împlinirea menirii de om"

În cadrul orei de religie, pe lângă însuşirea principalelor învăţături de credinţă, reguli, tradiţii şi evenimente religioase, elevii dobândesc şi deprinderi, obişnuinţe spirituale, care îi fac mai buni, mai respectuoşi, mai responsabili.

Predarea religiei în şcoală este considerată o adevărată punte spre împlinirea menirii de om.

În perioada de dictatură comunistă, învăţământul religios a fost silit să se retragă în biserică şi în puţinele şcoli de pregătire a clerului sau în familiile credincioşilor evlavioşi. Seceta spirituală care a urmat n-a putut distruge însă rădăcinile ontologice ale neamului nostru. S-a produs un mare vid spiritual şi o criză de identitate a conştiinţei, a persoanei umane: "cine sunt, de unde vin, încotro merg?".

Cred că promovarea în şcoală a unei culturi sau a unei educaţii religioase a elevilor este posibilă şi necesară. Cum şcoala pregăteşte sistematic individul în perspectivă intelectuală, morală, civică, estetică, igienică etc., componenta religioasă se adaugă acestora în mod firesc, organic, urmărindu-se complementaritatea şi continuitatea de ordin instructiv şi formativ. Contează ca aceste laturi ale educaţiei să fie vizate nu în chip autarhic, concurenţial, ci ca un demers educaţional global, integrator, realizat cu profesionalism şi responsabilitate de către întreg corpul didactic.

Religia reprezintă o formă de spiritualitate care trebuie cunoscută de elevi. Nu te poţi considera persoană culturală, dacă nu cunoşti propriile referinţe religioase sau pe cele ale persoanelor cu care coexişti în comunitate, dacă nu ştii nimic despre istoria credinţelor şi religiilor, dacă nu înţelegi fenomenologia actului religios. A cunoaşte propriile valori religioase, indiferent de extinderea lor în spaţiul comunitar, reprezintă o modalitate de securizare culturală, o exigenţă care atrage după sine buna situare în registrul cultural.

Educaţia religioasă invită la reflecţie, la evidenţierea eu-lui, la autocunoaştere. Această activitate nu înseamnă numai transmitere de mesaje specifice, ci şi conturare sau reformare a persoanei din perspectiva unor standarde valorice superioare.

Într-o perioadă de disoluţie a reperelor morale, educaţia religioasă poate aduce un suflu nou în ceea ce priveşte aspectele relaţionale, comportamentale la nivel individual sau social. Este evident că societatea românească trece printr-o perioadă de criză morală şi spirituală.

A fi iniţiat din punct de vedere religios înseamnă a fi educat în perspectiva autodevenirii, a avea capacitatea de a spori educaţia şi de a o continua de unul singur. Educaţia religioasă potenţează dorinţa şi responsabilitatea îmbunătăţirii de sine.

Educaţia în spirit religios poate constitui o cale de perfectare a persoanei şi din punct de vedere intelectual, moral, estetic, civic, fizic etc. Reprezintă o modalitate de responsabilizare a eului în legătură cu opţiunile ulterioare.

Cine este educat din punct de vedere religios are, principial, un start existenţial favorizant şi este pasibil de perfecţionare.