Parliamentary debates

Domnul Ciprian-Constantin Şerban:

"Un mesager al păcii mondiale, al iubirii faţă de semeni, al respectului faţă de natură şi al echităţii sociale, pelerin în regiunile istorice ale ţării noaste. Moldova l-a primit pe Papa Francisc cu bucurie şi deschidere"

Săptămâna trecută a fost marcată de sosirea Papei Francisc în România, un eveniment care ne-a adus în prim plan, după 20 de ani de la venirea Papei Ioan Paul al II-lea, tema unităţii şi a solidarităţii de "a merge împreună" în realizarea marilor proiecte de care ţara noastră, dar şi diferitele comunităţi, etnii şi grupuri sociale au nevoie. Pelerinajul pe care Sanctitatea Sa l-a realizat în ţara noastră este o mare bucurie pentru fiecare român şi o mândrie că acest eveniment special pentru România europeană s-a desfăşurat în timpul deţinerii Preşedinţiei române a Consiliului Uniunii Europene.

Acest eveniment a fost revelator şi o lecţie pe care noi toţi trebuie să ne-o însuşim, aceea de a uni divergenţele şi diversităţile în credinţă, pe un drum comun. Vizita Papei Francisc în România s-a desfăşurat sub îndemnul "Să mergem împreună!". Sanctitatea Sa le-a reamintit românilor de "memoria rădăcinilor", de "amintirea paşilor făcuţi împreună", într-un cuvânt, ne-a îndemnat pe toţi să fim mai uniţi, mai atenţi la cei din jur, sensibili la nevoile lor, pentru că numai împreună drumul nostru are un sens. Bunăstarea neîmpărtăşită nu înseamnă nimic. Putem spune că această vizită a suveranului pontif a avut o importanţă socială pentru poporul român. Promovarea unui mesaj pentru pace socială, pentru binele comun, de asemenea pentru mai multă atenţie acordată tinerilor, dar şi bătrânilor, ne fac pe fiecare dintre noi mai atenţi la lucrurile simple, dar esenţiale din societate.

Vizita Papei Francisc în mai multe regiuni istorice ale ţării noaste ne inspiră la aplicarea şi promovarea unei unităţi mai intense. Regiunea Moldovei a demonstrat şi de data aceasta că este un centru istoric al spiritualităţii româneşti, al credinţei şi tradiţiilor promovate de creştinism. Bazilica Sf. Maria din Şumuleu Ciuc a devenit locul în care românii de pretutindeni s-au adunat pentru a fi împreună cu un mesager al păcii mondiale, al iubirii faţă de semeni, al respectului faţă de mediul înconjurător şi al echităţii sociale.

La acest eveniment, pe de o parte, naţional, dar şi local, au luat parte credincioşi din majoritatea centrelor Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, iar Piatra Neamţ a fost, de asemenea, unul dintre centrele moldovene participative. Au mai venit pelerini din Focşani, Oneşti, Bacău, Botoşani, Vatra Dornei, Suceava, Galaţi, Vaslui, dar şi din mediul rural, de toate confesiunile. Pe lângă apropierea între confesiunile din România pe care a adus-o acest eveniment, suntem siguri că promovarea mesajului creştinesc care s-a făcut prin prezenţa Papei Francisc în ţara noastră va fi o perioadă lungă prezent în memoria, dar şi în societatea civilă românească, el fiind necesar din ce în ce mai mult în România, dar şi în Europa, pentru creşterea solidarităţii, pentru promovarea binelui şi a unităţii întregii societăţi româneşti, dar şi europene.

Suntem convinşi că discursul Papei Francisc va fi un imbold pentru societatea românească, pentru mai multă unitate între generaţii şi pentru depăşirea oricăror provocări care fragmentează societatea civilă de ani de zile: emigrarea tinerilor, dezbinarea între grupuri sociale şi politice şi alte aspecte, care face din ce în ce mai dezechilibrat discursul public românesc. Îndemnul suveranului pontif trebuie aplicat pentru a îndepărta din societatea românească "cultura urii" şi a "individualismului". Valorile noastre româneşti au fost în istoria lor dominate de bine şi de frumos, iar aceste virtuţi trebuie readuse în spaţiul public actual. Aşa cum Papa Francisc ne-a arătat, citându-l pe Mihai Eminescu, trebuie şi noi toţi românii să înţelegem că suntem egali în valori şi credinţă şi trebuie să trăim "numai în frăţie". Acest îndemn trebuie să fie asumat din ce în ce mai mult de generaţia tânără, pentru a nu fi absorbiţi de cultura agresivităţii şi a disputelor permanente. Indiferent de diferenţele etnice, religioase, sociale sau politice, România trebuie să rămână o casă a tuturor, "Grădina Maicii Domnului", în care să domine împăcarea.