Parliamentary debates

Domnul Silviu-Titus Păunescu:

"România, la sfârşit de an"

Scena politică românească a fost una extrem de aglomerată şi imprevizibilă în acest an politic - un preşedinte care nu doar că a reuşit să confunde al doilea mandat cu o perpetuă vacanţă, dar care a reuşit să îngroape viitorul singurului partid istoric, măcar cu titulatura, căci materialul uman nu are nimic în comun cu tradiţia Brătienilor - PNL, o criză politică aproape fără finalitate, doar cu temporizări conjuncturale, în cazul nostru miliardele de euro din PNRR, un veritabil borcan cu miere ce a făcut posibilă refacerea vechii alianţe PSD-PNL, USL, alianţă acum oficializată.

Pandemia a răpit şi ea vieţile a zeci de mii de români, iar cei care supravieţuiesc şi nu cad pradă incendiilor din spitale sunt captivi într-un sistem sanitar falimentar.

Sistemul de învăţământ, patronat de un ministru cameleon şi total rupt de realitate, a reuşit contraperformanţa să rateze viitorul unei generaţii şi, precum în tristele piese ale lui Caragiale, un interlop şi un fel de creator de modă au câştigat cea mai importantă licitaţie pentru teste COVID, teste livrate în bătaie de joc, ambalate parcă în spatele blocului.

Aceleaşi personaje politice de mai bine de 20 de ani, veşnic abonaţi la salariile şi privilegiile sistemului, miniştri care nu pot dovedi şi clarifica datele din CV-uri, dar care, în continuare, pozează drept salvatori ai ţărişoarei!

În toată această debandadă abil întreţinută şi de o presă, la fel, cumpărată generos din bani publici, singurii conectaţi la realitatea unui coş zilnic ce se apropie de limita supravieţuirii sunt oamenii de rând, românii de care politicienii îşi amintesc o dată la patru ani, când, contra unui vot, le vând speranţa unei zile mai bune, dar care nu mai vine niciodată.

Statul şi-a dovedit cu prisosinţă eşecul, incapacitatea de a-şi proteja cetăţenii - nu le asigură dreptul la viaţă, dreptul la un învăţământ de calitate, dreptul la fericire. Facturi tot mai mari, preţuri tot mai mari, salarii şi pensii tot mai mici - aceasta pare a fi deviza noii şi vechii, în acelaşi timp, coaliţii de guvernare.

Soluţia, am mai spus-o, este una singură, resetarea totală a clasei politice româneşti şi conturarea unei majorităţi conservatoare, care să aibă drept puncte cardinale familia, nu clanul, naţiunea, nu internaţionalismul, credinţa, ci nu lipsa reperelor morale şi libertatea, dar nu libertatea de a jefui ţara după bunul plac!

Iar Alianţa pentru Unirea Românilor e singurul partid politic care poate face acest lucru - poate opri jaful generalizat din ultimii 30 de ani, poate pune interesul ţării şi al cetăţeanului mai presus decât interesele de partid şi poate menţine un parcurs european demn al României!