Parliamentary debates

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

Declaraţie politică intitulată "1 decembrie 2010 a fost zi de doliu pentru România"

Chiar dacă voi contraria, acesta este adevărul: ziua de 1 decembrie 2010 a fost o zi de doliu pentru România. Afirm acest lucru pentru că nu doar subsemnatul, ci toţi românii au fost jigniţi de ziua naţională a statului lor de către un concetăţean care nu este un simplu om de pe stradă, nu este un om fără căpătâi, ci este reprezentant al României în Parlamentul European, unde ocupă şi înalta funcţie de vicepreşedinte al acestui for. Mă refer la pastorul Tokes Laszlo, care, după cum se ştie, a afirmat că 1 decembrie este "o zi de doliu pentru Ungaria, deoarece actuala Românie a fost născută prin divizarea Ungariei". Dacă - şi numai pentru că este vorba de un subiect sensibil între cele două naţiuni - prima teză aş putea să o accept, dar formulată decent şi doar într-un cadru informal, în schimb, cu cea de a doua teză nu pot fi de acord în nici un caz. Iar dacă este vorba de cine unde s-a născut, nu strămoşii românilor au venit din Asia.

Pastorul Tokes nu s-a limitat însă numai la atât, ci a mai afirmat că "este regretabil că România liberă, concepută în focul revoluţiei de la Timişoara (1989), în numele naţionalismului statal tradiţional, a ales o zi pentru sărbătoarea naţională la a cărei sărbătorire noi, maghiarii din Transilvania, nu putem participa alături de fraţii noştri români, majoritari".

Cum toate aceste afirmaţii au venit din partea unui eurodeputat al României şi au fost transmise opiniei publice printr-un comunicat de presă, m-aş fi aşteptat la o reacţie - fireşte, diplomatică - din partea autorităţilor României, şi mă refer aici la preşedintele Traian Băsescu şi premierul Emil Boc. Nu a existat însă nici o reacţie.

Din contră - şi acest lucru m-a convins într-adevăr că 1 decembrie 2010 a fost pentru români o zi de doliu - doi oficiali ai Administraţiei Prezidenţiale l-au cauţionat chiar pe pastorul Tokes.

De la fostul deputat UDMR Peter Eckstein Kovacs nu mă aşteptam la o poziţie decentă, domnia sa afirmând într-o emisiune TV că "Domnul Tokes spune un lucru care e de notorietate, care nu e părerea domnului Tokes. Ziua de 1 Decembrie, pentru ungurii din România, înseamnă schimbarea imperiului, dacă vreţi. Te-ai născut într-un stat în care limba oficială era limba ta maternă şi te-ai trezit a doua zi într-un alt stat, a fost un şoc". În schimb, de la consilierul preşedintelui Traian Băsescu, Peter Eckstein Kovacs, nu mă aşteptam la o astfel de formulare. Fiind consilier la Administraţia prezidenţială, Peter Eckstein Kovacs nu mai vorbeşte în calitate de membru UDMR, ci în calitate de reprezentant al preşedintelui României. Şi din partea unui alt consilier al preşedintelui Traian Băsescu - despre Sebastian Lăzăroiu este vorba - a venit o declaraţie de cvasiaprobare a afirmaţiilor pastorului Tokes. "Faceţi, pentru o opinie pe care a exprimat-o, total nefericită, îl faceţi (pe Tokes; - n.a.) inamicul României. Sunt doi inamici mult mai periculoşi, nu doar Victor Ponta, dar şi Victor Boştinaru, care a spus că în România e în pericol libertatea de expresie şi urmează să se instaureze dictatura".

După aceste două declaraţii, se impune urgent demiterea celor doi consilieri prezidenţiali. Dacă Peter Eckstein Kovacs şi Sebastian Lăzăroiu vor rămâne în continuare la Palatul Cotroceni, nu pot să înţeleg decât că poziţia adoptată de Laszlo Tokes este şi poziţia preşedintelui Traian Băsescu. Iar în acest caz, cred că nimeni nu poate contesta faptul că 1 decembrie 2010 a fost o zi de doliu pentru România.

Nu mă aştept la o reacţie din partea preşedintelui României. Să nu uităm că în luna iulie, la o şcoală politică a tinerilor maghiari din România, adresându-se lui Tokes Laszlo, Traian Băsescu a mulţumit cetăţenilor de etnie maghiară pentru "susţinerea extraordinară pe care mi-au acordat-o la alegeri, la referendum, în toată perioada cât am deţinut mandatul de preşedinte".

Să nu ne mai mirăm deci că preşedintele României este tratat cum este tratat de către omologii săi din Europa, dar mai grav este că respectivul tratament se transmite la nivelul imaginii României. O imagine călcată mereu în picioare, de oricine şi oricând.