Parliamentary debates

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

Tema: Soluţia? Ieşirea de pe scena politică... pe uşa din dos!

Astăzi doresc să vă prezint câteva urări de Sărbători adresate membrilor Guvernului Boc de către cetăţenii din Colegiul nr.3 Prahova, din Floreşti, Scorţeni, şi Măgureni, cu care am avut întâlniri programate şi întâmplătoare la finalul săptămânii trecute.

Pentru că nu le pot reproduce ad litteram, o să încerc să le rezum doar ca fond, nu şi ca formă.

Nefericirea oamenilor nu stă numai în starea de sărăcie şi privaţiuni în care i-au aruncat guvernanţii, cât mai ales în absoluta lipsă de speranţă şi predictibilitate.

Şi-au pierdut locurile de muncă şi nu mai speră că şi le vor recăpăta vreodată, li s-au diminuat salariile - şi nu mă refer doar la bugetari, ci şi la aceia care mai lucrează în mediul privat, sufocat de criza indusă de guvernanţi - şi nu mai speră că şi le vor revedea măcar la nivelul anului 2008, ca să nu mai vorbim de creşteri salariale ori prime...

Şi-au pierdut speranţa că tinerii din familiile lor îşi vor putea găsi de lucru după încheierea şcolii şi chiar că, în nebunia generată cu asumarea răspunderii pe Legea educaţiei, copiii vor mai avea acces la şcoli ori şi le vor putea termina pe cele începute...

Nici cei aproape de vârsta de pensionare nu mai înţeleg nimic din ceea ce li se va întâmpla şi când anume...

Bolnavilor îndreptăţiţi să se pensioneze medical au început să le fie trântite uşi în nas de către medici temători să îşi mai pună parafa pe dosarele lor, după tot circul cu cele câteva cazuri de abuz înregistrate în acest domeniu, cazuri care prin metode administrative puteau fi rezolvate de mult dacă cei care ne conduc şi-ar fi propus acest lucru, şi nu doar efecte de imagine...

Nimeni nu prea mai înţelege nimic nici din povestea cu noul sistem de compensare a medicamentelor. Nici măcar farmaciştii din mediul rural, care - pe bună dreptate, se întreabă cât îi mai desparte de momentul în care îşi vor pune pe uşă afişul "Faliment"!

Dar cel mai mult, de această dată, cetăţenii din colegiul meu au dorit să ştie a cui a fost ideea introducerii coplăţii în sistemul public de sănătate, acum, când ţara este prăbuşită şi orice leuţ contează pentru fiecare...

Mi-au cerut amănunte în legătură cu prevederile legii care ar urma să producă efecte în semestrul al doilea al anului viitor şi vreau să vă informez că nici măcar faptul că vor avea acces fără plată la urgenţe sau că suma pe care o vor achita nu va depăşi 600 de lei nu i-a mai liniştit!

Am constatat, încă o dată, că românii nu sunt fraieri şi gândesc... cu bătaie lungă.

Mi-au spus, de pildă, că dacă acum, după 2 ani de strâns cureaua, spitalele de urgenţă nu fac faţă la secţiile cardiologie şi interne, ce se va întâmpla de la anul, când foamea, frigul şi stresul ne vor tara şi mai mult ca naţie?

Da, ştiau şi ei că în unele ţări europene coplata este un sistem de consolidare a serviciilor medicale din sistemul public, dar ştiau şi că acolo în niciun caz nu se pune problema să îţi aduci faşă şi algocalmin de acasă şi nici să faci, pe pervaz, depozite de borcane cu mâncare adusă de acasă, că spitalul nu mai are bani!

Da, ştiau că aceasta ar putea fi o soluţie de viitor îndepărtat şi pentru România, dar nu pentru acum, când este luată ca un soi de "încă un bir", "încă o fonciire" impuse de Guvernul priceput doar să ceară şi să taie şi absolut incapabil să pună ceva bun în loc.

Mă întreb când va înţelege şi domnul Emil Boc faptul că românii, atât de răbdători, nu mai pot răbda şi accepta ceea ce li se întâmplă şi că au dreptul la o viaţă normală, la securitate alimentară şi medicală, la siguranţă, ca orice popor european?

Şi când va înţelege domnul Boc că guvernul pe care îl conduce în cea de-a nu se mai ştie câta variantă, este nu numai incapabil să scoată ţara din criză, dar nici nu mai reprezintă de mult opţiunile electorale reale ale cetăţenilor şi că, în consecinţă, singura soluţie ar fi să părăsească, urgent, scena politică, pe uşa sa din dos?