Parliamentary debates

Domnul Gigel-Sorinel Ştirbu:

"Îi va spăla Traian Băsescu imaginea lui Gaddafi?"

Cred că oricine dintre noi se îngrozeşte când vede la televiziunile de ştiri imaginile, relativ autocenzurate, pe motiv că în faţa micilor ecrane se află şi minori sau persoane care suferă de inimă, atrocităţile represiunilor din Libia, pe care le-a ordonat dictatorul acestui stat, Muammar Gaddafi. Apreciez ca mai mult decât necesară operaţiunea declanşată de autorităţile române de a repatria pe cetăţenii români aflaţi în Libia. Totuşi, şi cred că sunt în asentimentul tuturor românilor, nu este suficient. Nu este suficient pentru că în legătură cu aceste evenimente nu am luat la cunoştinţă de o poziţie oficială luată de preşedintele României sau de MAE. Este adevărat, mi s-ar putea reproşa că trec peste unele bariere şi cer persoanelor competente o imixtiune în problemele interne ale unui alt stat. Nu, nu cer aşa ceva! Dar o poziţie a MAE şi a preşedintelui României este absolut necesară, ţinând cont de unele proiecte de dată recentă.

Concret, pe 29 noiembrie 2010, aflat la Tripoli la o reuniune UE - Africa, ministrul de externe Teodor Baconschi a adresat dictatorului libian Gaddafi o invitaţie de a veni în vizită oficială de stat în România. Nu trebuie omis nici faptul că la reuniunea la care a participat Teodor Baconschi a fost invitat şi Traian Băsescu, dar cum pe agenda sa s-a aflat deplasarea de la Astana, care se desfăşura în paralel, nu a putut onora invitaţia. De asemenea, nu trebuie omis nici faptul că în 2006 Traian Băsescu a fost primul preşedinte român după Nicolae Ceauşescu care a răspuns unei invitaţii a dictatorului libian, Muammar Gaddafi.

În primul rând, opinia publică din România trebuie să afle care este stadiul diplomatic al invitaţiei lansate lui Gaddafi de a veni în vizită oficială de stat în România şi de a se întâlni cu preşedintele Traian Băsescu şi cu alte oficialităţi.

Cum până în prezent nici Administraţia Prezidenţială şi nici MAE nu a făcut vreo precizare în acest sens, rezultă că demersurile pentru venirea lui Gaddafi în România rămân valabile.

Ei bine, exact acest lucru îi mai lipsea acum României. O vizită a lui Gaddafi. Glumind - deşi nu este aici nici locul şi nici situaţia - aş putea întreba dacă nu cumva i se va acorda şi azil politic în cazul în care totuşi forţele democratice îl vor alunga din ţară. Revenind la subiect, atrag atenţia că o relaţie, chiar şi amicală cu un dictator cum este Gaddafi, poate dăuna enorm imaginii României în lume. Şi, cel puţin din punctul meu de vedere, o relaţie cu Gaddafi ar fi dăunat României şi fără să se înregistreze represiunile atroce la care asistăm de zile bune. Nu în ultimul rând, o relaţie Traian Băsescu - Muammar Gaddafi demonstrează încă o dată izolarea preşedintelui României în plan extern, pentru că numai cine este ignorat de liderii statelor civilizate caută o apropiere de un dictator african sau de pe alte continente.

S-ar putea ca oficiali din MAE să-mi aducă aminte că România are de colectat datorii din Libia şi acesta este scopul pentru care Gaddafi a fost invitat în România. Greşit. Dacă aceste datorii nu au fost recuperate în urma reluării relaţiilor prin vizita din 2006 a lui Traian Băsescu la Tripoli, este clar că atâta timp cât Gaddafi se va afla la conducere nu vom mai vedea înapoi nici un cent. Este şi acesta un motiv în plus pentru care nu înţeleg de ce se păstrează tăcerea privind atrocităţile din Libia comise din ordinul lui Gaddafi.