Parliamentary debates

Doamna Liliana Ciobanu:

"Opriţi dictatura funcţionarilor publici!"

În accepţiunea generală, prin funcţionar publicînţelegem persoana care prestează o activitate mai mult sau mai puţin specializată în cadrul unui serviciu publicşi care este remunerată din fonduri publice. Serviciul publiceste un organism înfiinţat prin lege sau pe baza legii, de către stat, judeţ sau comună, pentru satisfacerea intereselor generale ale comunităţii respective. În sens larg, sunt funcţionari publici parlamentarii, şeful de stat, membrii guvernului, magistraţii, persoanele încadrate în administraţia publică civilă centrală şi locală, cadrele didactice din unităţile de învăţământ de stat, militarii, poliţiştii, precum şi alte categorii, fiecare având misiuni specifice şi regimuri juridice dintre cele mai diverse. În ciuda complexităţii atribuţiilor ce le revin şi a diversităţii conţinutului activităţilor pe care le desfăşoară, toţi funcţionarii publici, fără deosebire, au o misiune generală comună, respectiv cea de a acţiona, într-o formă sau alta, pentru realizarea interesului general în cadrul unui serviciu public.

La modul firesc, funcţionarul public trebuie să-şi călăuzească activitatea în slujba cetăţeanului în spiritul unei deontologii profesionale, în numele unui cod etic respectat dincolo de lege şi de fişa postului activităţii lui. Din păcate, marea majoritate a funcţionarilor publici din România pot fi numiţi, fără teama de a greşi, "funcţionari politici", deoarece desemnarea lor într-un post sau o funcţie a survenit pe propteli politice, chiar dacă au susţinut sau nu vreun concurs. Aceasta nu înseamnă însă că ei nu sunt supuşi unor reguli etice, însă răspunderea lor este de natură politică, nu disciplinară.

Puţină lume ştie că există o lege specială prin care funcţionarii publici trebuie să aibă o conduită exemplară, profesionistă şi sancţionabilă. Principiile de natură deontologică ale conduitei profesionale a funcţionarilor publici, formulate la art.3 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, sunt: prioritatea interesului general, principiu care exprimă conceptul etic de datorie, conform căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a considera interesul general mai presus de interesul personal,în exerciţiul funcţiunii; asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice, care exprimă conceptul etic de echitate conform căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a aplica acelaşi regim juridic în situaţii identice sau similare; profesionalismul, principiu conform căruia funcţionarii publici au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate; imparţialitatea şi independenţa; integritatea morală; cinstea şi corectitudinea. Şi aşa mai departe!

În România anului de "graţie" 2013, dar şi în anii precedenţi, legile sunt făcute pentru a fi încălcate, iar funcţionarul public se comportă dictatorial, ca un fel de "stat în stat". Fără a intenţiona să generalizez, reamintesc doar întâmplarea de zilele trecute, când o funcţionară din Ministerul Sănătăţii l-a făcut "bou" şi "handicapat" pe un bolnav de cancer. După ce bărbatul a cerut lămuriri despre medicamentele cu care ar trebui să fie tratat şi care lipsesc, funcţionara din Ministerului Sănătăţii nu a închis corect telefonul, iar bărbatul a ascultat conversaţia dintre angajaţi. Astfel, bărbatul a auzit cum funcţionara se plângea că trebuie să le dea explicaţii "tuturor handicapaţilor" şi alte asemenea expresii jignitoare. Cristian Cojocaru este unul dintre miile de pacienţi căruia statul, prin Ministerul Sănătăţii, ar trebui să îi asigure tratamentul pentru a învinge boala cu care luptă de opt luni. Are cancer, iar cele mai multe medicamente şi le procură singur. Paradoxal, funcţionara a scăpat cu o sancţiune extrem de blândă, ministrul terminator a sănătăţii româneşti Eugen Nicolăescu a decis doar să-i taie angajatei 5% din salariu timp de două luni... Într-o democraţie civilizată, ar fi trebuit să plece şi ministrul şi funcţionara din sistem.... La noi însă, pe principiul "o mână spală pe alta", se întâmplă invers, nimeni nu răspunde, nimeni nu plăteşte, doar omul de rând suferă... Şi exemplele pot continua cu miile în fiecare comunitate din această ţară care are funcţionari publici în "sprijinul" populaţiei. Unii dintre ei, din păcate, se cred Dumnezeu pe pământ, sfidează oamenii, îşi bat joc de contribuabili, ştiind că nu li se poate întâmpla mai nimic, ca şi în cazul salariatei Ministerului Sănătăţii. Astfel se ajunge la alte umilinţe îndurate fără vreo vină de români, unii dintre ei "trataţi" cu uşi în faţă de funcţionarii Ministerului Finanţelor, sub lozinca "s-a terminat programul la ora 13"...

Dacă am vorbit despre dictatura funcţionarilor publici, nepedepsiţi la rândul lor de şefi ajunşi în funcţii pe aceleaşi criterii de clientelism politic şi fără merite profesionale, nu are rost să mai amintim de "zeciuiala" pe care o cer aceşti slujbaşi ai statului pentru serviciile prestate conform atribuţiilor lor profesionale. Un porc, o pungă de cafea şi bani fără număr sunt şpăgi mărturisite de români date funcţionarilor publici pentru diverse utilităţi şi servicii publice care trebuiau oferite gratuit: certificate de naştere, eliberări de diverse documente, instalarea unui punct de consum, locuri de veci, transport gunoi etc. Toate acestea se întâmplă în primării şi în alte instituţii ale statului din România. Întrebarea este "până când?"; una retorică, evident...