Parliamentary debates

Doamna Manuela Mitrea:

"Situaţia copiilor părăsiţi de părinţii plecaţi la muncă peste hotare"

În ultimii ani, românii, plini de datorii şi fără speranţă, sunt în situaţia de a face o alegere imposibilă: ori pleacă în străinătate în căutarea unui loc de muncă de pe urma căruia să câştige nişte bani pe care să-i trimită pentru creşterea copiilor rămaşi acasă în grija rudelor, ori rămân în ţară şi nu au bani de haine şi rechizite şcolare sau, mai tragic, nu au ce le pune pe masă copiilor.

Această decizie, în multe cazuri, distruge viitorul copilului. Viaţa unui copil valorează mult mai mult decât banii câştigaţi la un serviciu în străinătate, însă sărăcia în care trăiesc unele familii româneşti face ca părinţii să nu aibă altă variantă decât să muncească în alte state şi să-şi lase copiii în grija rudelor, deci, inconştient, să-i părăsească.

Fenomenul depresiei în rândul copiilor a luat amploare, conducând astfel la sinucideri sau la schimbări de comportament. Conform teoriilor psihologice ale dezvoltării, copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncăîn străinătate dezvoltă mai des astfel de manifestări psihocomportamentale. De asemenea, copiii care întrerup legătura cu părinţii devin mai vulnerabili, fiind expuşi riscului de abandon şcolar şi delicvenţă.

În urmă cu un an, prin întrebarea nr. 8836A/18.04.2012, adresată Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, ridicam problema copiilor abandonaţi de părinţii plecaţi la muncă în străinătate şi doream să ştiu care este strategia ministerului pentru a veni în sprijinul acestor copii. Din răspunsul primit la acel moment am înţeles că ministerul intenţiona continuarea proiectului care avea ca obiectiv principal înfiinţarea a aproximativ 200 de centre de zi şi consiliere destinate prevenirii separării copilului de familia lui.

După un an de când ridicam această problemăşi de la primirea răspunsului de la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în România există doar 15 centre de zi, care ar trebui să sprijine aproximativ 80.000 de copii ai căror părinţi muncesc în străinătate. Dintre aceşti copii, aproximativ 23.000 au ambii părinţi plecaţi să muncească în alte state.

Cincisprezece centre din două sute sunt puţine, prea puţine, iar această situaţie trebuie îndreptată. O parte dintre românii plecaţi la muncăîn străinătate ar putea lucra tocmai la construirea acestor centre şi ar fi aproape de copiii lor.

Am auzit foarte des oameni care îşi exprimau dorinţa de a fi create locuri de muncă în România, pentru a nu mai fi nevoiţi să plece să muncească în altă parte. Dacă ne unim forţele, împreună, putem găsi soluţii, pentru că în România sunt atât de multe lucruri de făcut, încât în următorii douăzeci de ani ar trebui să muncim continuu pentru a ajunge la nivelul ţărilor dezvoltate din Uniunea Europeană.