Parliamentary debates

Doamna Roxana-Florentina Anuşca:

Dragă Remus,

Îţi scriu această scrisoare în calitate de părinte a 5 copii, de vârste diferite, dar cu...cerinţe foarte mari! Fiica cea mare a absolvit cu 10 (zece) ştiinţe politice în cadrul SNSPA, cealaltă a muncit zi de zi pentru a absolvi examenul de bacalaureat, iar acum e studentă la Academia de Ştiinţe Economice, mai sunt apoi, cei mici... clasa a IX-a, a VII-a şi a IV-a. Te gândeşti tu, Remus, ce "bine" m-am simţit eu când am văzut că guvernul tău îi lasă pe cei fără bacalaureat să ajungă studenţi precum fiica mea?! Te gândeşti tu, Remus, ce inimă are fiica mea pentru că ai umilit-o după 4 ani de muncă încununată de absolvirea bacalaureatului?!

Ştii, luni - 15 septembrie - mi-am însoţit copiii la festivitatea de deschidere a anului şcolar. A fost cea mai anostă ceremonie şi, crede-mă, particip la ea de 32 de ani, în diferite ipostaze, elev, profesor, părinte. Trişti copiii şi părinţii, triste şi cadrele didactice!

Când îţi scriu aceste rânduri, fiul meu de clasa a VII-a e plecat pentru a-şi cumpăra manuale (am să-ţi dau bonul de casă ca să-l decontezi)! În fiecare an am făcut lucrul ăsta, şi când am crezut că acum va fi altfel, m-am înşelat! Eşti la fel ca şi ceilalţi. Nu-ţi pasă de nimeni, nici de elevi, nici de părinţi şi nici de cadrele didactice! Aştept cu nerăbdare ca cel de clasa a IX-a să se întoarcă cu... surpriza, să văd ce manuale trebuie să-i cumpăr, şi apoi alt bon... La clasa a IV-a nu ai nimic de decontat! Din fericire fiica mea are manualele de la fratele mai mare.

Eu sunt un caz fericit, dar câţi sunt ca mine?! Câţi părinţi pot ţine pasul cu cheltuielile impuse de începutul anului şcolar? Ştii tu, Remus, câţi copii erau încălţaţi cu tenişi şi fără şosete? Ştii tu câţi erau cu ghiozdanele cusute şi "moştenite" de la fraţii mai mari sau de la vecinii care şi-au permis "noutăţi"?!

Remus, întâmplător şi vremelnic sunt deputat (aşa cum şi tu eşti ministru) şi de aceea mi-am permis să-ţi vorbesc ca de la părinte la părinte. Nu sunt un nimeni, am absolvit bacalaureatul în anul în care am terminat liceul şi am terminat o facultate la stat, Facultatea de Istorie în cadrul Universităţii "Al.I.Cuza Iaşi", am fost profesor zece ani la o şcoală de cartier care astăzi se desfiinţează din cauza incapacităţii unei directoare (nu-i pot spune culoarea politică... pentru că mă înroşesc de ruşinea ei), dar îţi pot spune că mă doare sufletul pentru şcoala asta! Am muncit acolo, iar cât am fost director, cu mâinele mele şi din banii mei am vopsit calorifere, uşi, table. Pe tine te-ar durea să vezi că primul tău loc de muncă se duce pe apa sâmbetei?!

Pentru că sunt părinte al unor copii minunaţi şi pentru că sunt profesor, ştiu că lupoaica nu e vulpe şi mai ştiu că există regulamente şcolare care nu permit elevilor utilizarea de smartphone la şcoală, fiind impuse amenzi în acest sens.

Pentru că eşti părinte, sper să înţelegi că locul tău nu e acolo unde eşti acum. Nu ai fost capabil să faci viaţa mai uşoară miilor de elevi, părinţi şi cadre didactice.

Din respect pentru "meseria" de părinte şi din demnitate umană, informează-ţi guvernul că pleci, pentru că ştii că sunt copii care nu au frigider, care n-au Internet, care n-au văzut în viaţa lor un lift, un tren sau... marea, care n-au cu ce se îmbrăca sau încălţa. Informează-ţi colegii că foarte mulţi copii nu-şi permit uniforme şi foarte mulţi părinţi plâng pentru că nu-şi pot vedea copiii fericiţi!

Te rog să înţelegi că nu am nimic personal cu tine, ci încerc să te fac să înţelegi că pe mine şi pe alte mii de părinţi ne doare. Ne doare pentru că dorim ca copiii noştri să aibă viitor în ţara lor!

Şi te invit în satul Bădărăi, din colegiul meu, să vezi acolo smartphone şi viteză de net!