Parliamentary debates

Doamna Cornelia Negruţ:

"Problematica romilor este şi a noastră, a tuturor!"

Problematica romilor din România este una complexă, iar rezolvarea ei ţine cont de mai mulţi factori, nu neapărat de cel politic. Bineînţeles, o coeziune şi o voinţă generală politică de consens reprezintă chintesenţa unei viitoare creionări coerente a scoaterii comunităţilor de romi din România din izolare şi limitare. Pentru aceasta, însă, avem nevoie de o redimensionare a strategiei de dezvoltare regională a României în care este imperios necesar să introducem şi comunităţile de romi, precum şi doleanţele acestora.

Romii sunt o categorie a populaţiei României analizată şi consultată, de regulă, doar în campaniile electorale, şi atunci din scopul malefic al atragerii voturilor. Este o realitate de necontestat, care nu are corespondent în acţiunile postelectorale, de cele mai multe ori, pentru că după alegeri nu li se îndeplinesc niciuna din promisiunile făcute. În discuţie este vorba despre o comunitate numeroasă, de peste un milion de persoane, oameni care se simt la modul general nereprezentaţi la niciun nivel, în ciuda eforturilor făcute de reprezentanţii lor din Parlament şi societatea civilă.

În contextul în care este din ce în ce mai evident că avem nevoie de o nouă reconfigurare a dezvoltării regionale din România, consider că este imperios necesar ca romii să ocupe o poziţie distinctă şi pozitivă în această reconstrucţie a viitorului nostru comun. Problemele romilor sunt complexe, de tip social şi identitar, iar acestea pot avea rezolvarea scontată doar prin politici publice concrete şi coerente, inclusiv printr-o colaborare activă şi dinamică între autorităţile statului şi societatea civilă.

Trebuie să gândim, ca stat şi societate, că minoritatea romă aşteaptă din partea noastră rezolvarea problemelor cu care se confruntă, de la accesul la educaţie şi sănătate, la intrarea în legalitate sub aspectul identităţii, având în vedere realitatea tristă că mulţi membri ai etniei încă nu au nici acum documente de identitate valabile. În acest context, devine esenţial rolul instituţiilor statului, mai mult decât al societăţii civile, deoarece ministerele şi celelalte autorităţi sunt chemate să rezolve cu celeritate problematica romilor, nu doar în preajma campaniilor electorale, când romii au nevoie de cărţi de identitate pentru a putea să-şi exercite dreptul la vot.

În concluzie, cred că întreaga clasă politică trebuie să se aplece mai mult şi mai concis pe politicile publice care apără interesele romilor. Putem forma un consens politic, instituţional şi social pentru a ne ocupa şi a rezolva problematica romilor, în aşa fel încât să nu se mai poată spune că romii sunt doar o masă de manevră electorală. Nu în ultimul rând, cred că decidenţii politici şi instituţionali trebuie să ţină seama de cultura romilor, de potenţialul imens al acestei culturi, care le poate conferi un avantaj semnificativ, dar şi o rampă de lansare europeană, având în vedere promovarea acestei paradigme la nivel european. Este primordial să reuşim integrarea culturii şi istoriei romilor în peisajul românesc şi european, deoarece ţiganii, aşa cum erau numiţi de sute de ani, au reprezentat personaje centrale ale eşafodului identităţii europene.