Parliamentary debates

Doamna Ana Birchall:

"Nevoia unei strategii naţionale pentru combaterea sărăciei şi reducerea inegalităţilor"

În declaraţia politică de astăzi vreau să vă vorbesc despre nevoia unei strategii naţionale pentru combaterea sărăciei şi reducerea inegalităţilor, strategie care pentru a fi funcţională trebuie să fie susţinută de toate forţele politice şi de întreaga societate. Sărăcia este o plagă, un flagel ce afectează demnitatea umană şi nu trebuie să fii de dreapta sau de stânga, om politic sau simplu participant la viaţa cetăţii pentru a încerca să faci ceva pentru cel de lângă tine, pentru a oferi o şansă şi pentru cei mai puţin împliniţi.

Problema legată de sărăcie nu este doar o chestiune ideologică sau doctrinară. Orice Guvern, orice partid politic şi societatea civilă trebuie să ridice această temă la nivel de politică naţională. Un argument este de ordin social. Sărăcia paralizează comunităţi întregi şi generează instabilitate socială, precum şi corupţie. Împotriva sărăciei toţi cei care îi reprezentăm în Parlament pe români trebuie să facem front comun şi să adoptăm programe naţionale şi strategii pe termen mediu şi lung pentru combaterea acestui flagel.

Potrivit ultimelor date Eurostat, peste 124 de milioane de persoane din Uniunea Europeană, aproape 25% din cetăţenii UE, sunt supuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale. România se situează pe locul doi în UE din punct de vedere al riscului de sărăcie sau excluziune socială, 41,7% din populaţie fiind afectată. Unul dintre cele cinci obiective principale ale strategiei Europa 2020 este reducerea numărului de persoane care sunt supuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale, cu 20 de milioane până în anul 2020. Pentru a contribui la atingerea acestei ţinte, la nivelul Uniunii Europene, Guvernul României a stabilit un obiectiv naţional de reducere a numărului persoanelor afectate de sărăcie şi excluse din punct de vedere social cu 580.000 de persoane.

Multe dintre măsurile luate de Guvernul Ponta au anticipat politica strategiei europene 2020 şi sunt bugetate pentru anul 2015. Deşi colegele şi colegii mei din opoziţie, noul PNL, au catalogat aceste măsuri ca pomeni electorale, ele sunt un ajutor real pentru românii afectaţi de criză, de şomaj şi de piaţa muncii prin dinamica ei imprevizibilă. Am arătat că ne pasă de cei mulţi, că perioada de creştere economică din anii 2013 şi 2014 trebuie să se regăsească în nivelul de trai al tuturor pentru a produce cu adevărat efecte reale.

Printre măsurile adoptate de Guvern, care vin să combată flagelul sărăciei, sunt: creşterea salariului minim la 975 lei, de la 1 ianuarie 2015, şi la 1.050 lei, la 1 iulie 2015, după ce în luna mai 2012 salariul minim pe economie era de 700 lei; indexarea tuturor pensiilor cu 5%; creşterea indemnizaţiei sociale pentru pensionari de la 350 la 400 lei; mărirea indemnizaţiilor pentru persoane cu dizabilităţi cu 16%; creşterea alocaţiei pentru susţinerea familiilor cu venituri pe membru de familie sub 530 lei, cu 42 lei pentru fiecare copil; creşterea alocaţiei de plasament la 600 lei; majorarea alocaţiei de hrană pentru adulţi cu dizabilităţi şi persoane vârstnice din centre de asistenţă socială, de la 8 la 16 lei pe zi; restituirea eşalonată a debitelor recuperate de la pensionari şi persoanele aflate în concediu de creştere a copilului; majorarea salariilor personalului din sănătate şi asistenţă socială cu 100 lei, din luna ianuarie 2015; majorarea salariilor personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ cu 5% de la 1 martie 2015 şi cu încă 5% de la 1 septembrie 2015 ş.a.

Sunt conştientă că măsurile prezentate nu sunt suficiente pentru a combate sărăcia cu care se luptă peste 4,7 milioane de români, dar este un început care arată că ne pasă şi ne preocupă această problemă a României. Fac un apel la dumneavoastră să veniţi cu propuneri constructive pentru a realiza împreună strategiile aşteptate de milioanele de persoane aflate în pragul sărăciei. Este greşit să îi catalogăm pe cei săraci ca fiind leneşi, iar măsurile de incluziune socială ca fiind pomeni. Tema sărăciei este provocarea principală pentru anii care urmează. Simpla creştere economică în cifre reale nu înseamnă rezolvarea problemei de incluziune socială. Singura şansă este să ai politici asumate pe termen mediu şi lung pentru a avea succes. Indiferent de bătăliile politice, o asemenea strategie are nevoie de dialog, de consens şi de o punere urgentă în practică.

Reprezint în Parlamentul României una dintre cele mai sărace regiuni din România, judeţul Vaslui. Ştiu astfel că problemele cu care se confruntă oamenii din colegiul meu sunt profunde şi nu se pot rezolva peste noapte, însă vreau să fac tot ce îmi stă în putinţă să reducem decalajele dintre astfel de zone din România şi celelalte judeţe mai bogate, ca să nu mai vorbesc de decalajul existent faţă de Uniunea Europeană. De aceea, îmi exprim speranţa că veţi veni în sprijinirea unei strategii naţionale de combatere a sărăciei. Fac un apel la unitate şi consens ca să facem o prioritate din rezolvarea problemei nivelului sărăciei în România.

Aşteptările sunt mari, iar frustrarea generează nemulţumire. Fondul acesta de nemulţumire poate fi speculat, aşa cum se întâmplă în alte părţi ale Europei (Grecia, Spania), de fenomenele extremiste apărute în urma politicilor de austeritate promovate în urma crizei. Politica de combatere a sărăciei trebuie să fie parte componentă a strategiei de securitate a României. Eşafodajul democraţiei depinde şi de rezolvarea problemelor legate de incluziunea socială şi inegalităţile din societate. Pentru a dezvolta o strategie anti-sărăcie trebuie asigurată o dezvoltare substanţială a condiţiilor de bază. O problemă esenţială este aceea de a ne concentra asupra producţiei şi resurselor ce ar trebui să acopere problemele demografice, îmbunătăţirea sistemelor de sănătate şi educaţie, o promovare mai bună a femeilor, a tinerilor şi a comunităţilor locale.

Românii nu mai trebuie să trăiască cu teama de sărăcie, de acest flagel care ucide demnitatea umană şi care poate favoriza apariţia discursurilor extremiste şi anti-democratice. Sărăcia poate trezi sentimente şi atitudini xenofobe şi rasiste, iredentiste şi profund naţionaliste, după cum vedem tot mai des în Europa. Dacă dorim ca paşii importanţi pe care i-am făcut în procesul de democratizare alături de partenerii noştri europeni şi transatlantici să fie de durată, trebuie să încercăm să dezvoltăm strategii durabile de combatere a sărăciei.

Sărăcia nu este o virtute. România este o ţară binecuvântată de Dumnezeu cu bogăţii materiale şi spirituale, iar oamenii ei nu ar trebui să aibă un trai pauper. Depinde de noi să realizăm împreună strategiile necesare pe termen mediu şi lung pentru a lupta împotriva acestui flagel. Doar împreună şi învingând orgoliile politice putem construi ceva real şi durabil în domeniul incluziunii sociale şi combaterii sărăciei pentru poporul român. Avem această datorie şi oportunitate de a nu întoarce spatele celui aflat în nevoie şi în suferinţă şi de a dovedi că într-adevăr ne pasă de acest popor greu încercat.