Parliamentary debates

Domnul Nicolae Roman:

"Redeşteptarea Poporului Român - suveranitatea, armata şi revoluţionarii"

Armata este unul dintre factorii care garantează suveranitatea oricărui stat, iar dimensionarea ei este cea mai bună dovadă a preocupării statului pentru asigurarea independenţei, integrităţii teritoriale şi suveranităţii sale.

Tot mai desele referiri publice la cheltuielile de personal ale forţelor armate, tendinţa de transformare a pensiilor militare de serviciu în pensii de asigurări sociale şi înglobarea în categoria pensiilor speciale anulează transparenţa statului român privind puterea sa militară. De asemenea, această tendinţă măreşte distanţarea între Armata Română şi societatea civilă, riscând să producă o falie cu consecinţe greu de estimat.

Rezolvarea favorabilă şi grabnică a problemei pensiilor militare, conform propunerilor făcute de reprezentanţii militarilor în rezervă, va genera o altă atitudine a tinerilor faţă de serviciul militar şi necesitatea apărării patriei.

Este necesară această nouă abordare, deoarece atractivitatea unei cariere militare este într-o scădere accentuată, ceea ce determină o slăbire a capacităţii combative a forţelor noastre armate.

Sugerăm conducerii politice a statului câteva măsuri şi apreciem că vor determina o îmbunătăţire a imaginii instituţiei militare în rândul poporului român. Astfel, mărirea soldelor şi a pensiilor militarilor ar contribui la creşterea atractivităţii şi interesului tinerilor români faţă de această profesie.

Ar fi indicată iniţierea de către Ministerul Apărării Naţionale a unei legi a pensiilor militare, prin care acestea să fie separate de pensiile civile, pe baza criteriilor specifice profesionale şi de recompensare financiară prin sporuri pe timpul activităţii; eliminarea sau adaptarea, în formula de calcul a soldelor şi a pensiilor a principiului contributivităţii, întrucât acesta ar trebui altfel denumit şi adaptat contractului de muncă nenormată al militarilor.

Aceeaşi situaţie, a diminuării rolului unei categorii sociale, prin prevederi legislative convenabile conducerii politice, şi nu beneficiarilor legii, este şi în cazul revoluţionarilor români.

Legea nr. 42/1990 care a fost abrogată şi a devenit parte a Legii nr. 341/2004 diluează rolul determinant al acestora în schimbarea orânduirii sociale din România în decembrie 1989, prin instaurarea democraţiei actuale, care a statuat şi a permis pluralismul politic, inclusiv accederea actualilor guvernanţi la conducerea statului nostru, legiferat prin Decretul Lege nr. 8 din 31 decembrie 1989.

Putem aprecia că guvernanţii actuali ignoră şi duc în derizoriu aceste două categorii sociale, a revoluţionarilor şi a militarilor profesionişti de toate gradele.

Unde este recunoştinţa faţă de cei care au determinat crearea acestei societăţi, dar şi faţă de cei care şi-au dedicat viaţa apărării ţării, a suveranităţii, independenţei şi integrităţii României?!