Parliamentary debates

Domnul Vasilică Toma:

"Acces real la cultură pentru toţi copiii!"

Dreptul la cultură al copilului este susţinut prin mai multe instrumente internaţionale şi naţionale care garantează dreptul copiilor la acces la educaţie, cultură şi activităţi recreative adecvate vârstei şi dezvoltării lor.

Una dintre cele mai importante instrumente este Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite în 1989. Aceasta Convenţie prevede că toţi copiii au dreptul la educaţie şi la participarea la viaţa culturală şi artistică, precum şi la beneficiile pe care le aduc ştiinţa, cultura şi arta.

De asemenea, Constituţia şi legile naţionale garantează dreptul copiilor la educaţie şi la acces la cultură. Guvernele sunt responsabile pentru asigurarea accesului copiilor la aceste drepturi şi pentru crearea de oportunităţi egale pentru toţi copiii, indiferent de etnie, sex sau statut social.

În plus, educaţia şi cultura sunt susţinute prin intermediul sistemelor de învăţământ şi prin intermediul activităţilor culturale şi artistice organizate de instituţii şi organizaţii culturale.

De asemenea, părinţii şi tutorii au responsabilitatea de a asigura copiilor accesul la educaţie şi la activităţi culturale şi de a-i sprijini în dezvoltarea lor culturală şi artistică.

Prin urmare, dreptul la cultură al copilului este un drept fundamental şi este susţinut prin mai multe instrumente internaţionale şi naţionale, prin educaţie şi prin intermediul activităţilor cultural-artistice organizate de instituţii şi organizaţii culturale.

Însă, din păcate, în fapt, familiile se confruntă cu incapacitatea financiară pentru accesul liber la cultură. Există nişte reduceri pentru elevi şi studenţi, numai că nu poţi beneficia de ele online, ci doar fizic, iar atunci când ajungi la casa de bilete, ţi se spune că nu mai au bilete reduse, sau, eventual, în cel mai bun caz, ţi se transmite - "...mai avem 3 locuri în colţul stâng, pe ultimul rând", acolo unde, aşa cum ştiţi şi dumneavoastră, unde vizibilitatea este mai mult decât una precară.

Înţeleg că există mai multe motive pentru care elevii nu pot cumpăra bilete online la teatru, printre care vorbim despre limitarea vârstei, necesitatea unui card de credit, probleme tehnice, dar acestea nu se mai justifică în era în care, de la digitalizare, se presupune că am ajuns la automatizare!

Şi stau să mă gândesc, este posibil, cumva, ca biletele reduse pentru elevi, care sunt disponibile numai într-un colţ al teatrului, să nu respecte principiul egalităţii de şanse în ceea ce priveşte accesul la cultură? Pentru că, în cazul în care accesul la aceste bilete reduse este limitat într-un anumit loc din teatru, acest lucru poate crea un dezavantaj pentru elevii care nu au acces la restul zonelor sau care nu sunt conştienţi de existenţa acestor bilete reduse.

Consider şi sper să îmi împărtăşiţi opinia că este mai mult decât important ca teatrele şi alte instituţii culturale să ia în considerare modul în care pot fi asigurate oportunităţi egale pentru toţi cei interesaţi de accesul la cultură, inclusiv sau mai ales pentru elevi!

În acest sens, consider că este la fel de important să existe informaţii clare şi accesibile despre biletele reduse şi acestea să fie disponibile în toate zonele teatrului sau instituţiei culturale.

În plus, este important ca aceste bilete să fie disponibile pentru toţi elevii, nu doar pentru elevii din anumite şcoli sau grupuri selectate. Pentru că, doar aşa, ne putem asigura că toţi elevii au acces egal la cultură şi la oportunităţile care pot contribui la dezvoltarea lor culturală şi artistică.