Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Ion Honcescu. Se pregăteşte domnul deputat Nicolae Groza.

Domnul Ion Honcescu:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În conformitate cu construcţia bugetului, aprobată de Parlament, una din sursele acestuia sunt veniturile ce se realizează din privatizare.

Grupurile parlamentare PDSR nu au fost de acord cu destinaţia acestei surse de venituri, susţinând ideea că acesta trebuie folosit pentru restructurarea şi retehnologizarea societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat în vederea privatizării. În felul acesta, se realizează două obiective: menţinerea competitivităţii industriei româneşti, precum şi venituri mult mai mari, ca urmare a privatizării. Indiferent, totuşi, de destinaţia fondurilor, se constată că, prin modul cum se face privatizarea, asistăm, pur şi simplu, la jefuirea bugetului naţional.

Mass-media centrală şi locală a prezentat, în ultimul timp, o serie de cazuri din care rezultă cum anumiţi aşa-zişi oameni de afaceri, aparţinând unor grupuri de interese, au reuşit să cumpere de la FPS active sau pachete de acţiuni, mult sub preţul real al pieţei. Şi la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii, am primit mai multe materiale care sesizează astfel de situaţii.

Din analizele pe care, personal, le-am făcut, deci vorbesc în numele meu şi nu al comisiei, rezultă că aspectele incriminate se confirmă. Nu a fost greu să constat că legislaţia actuală privind privatizarea societăţilor comerciale şi vânzarea de active de către FPS permite acestei instituţii să stabilească preţuri de oferă mult mai mici decât cele reale, uneori raportul fiind chiar de 1/10, deci preţul de ofertă de 10 ori mai mic decât cel care poate fi stabilit de o societate comercială, firmă specializată, cu alte cuvinte, valoarea comercială a activului sau pachetului de acţiuni supus vânzării.

Concret, atunci când interesul este de a stabili un preţ de ofertă foarte mic, FPS aplică Ordinul ministrului privatizării nr.136 din 25 mai 1998, calculând acest preţ printr-un raport de evaluare simplificat. Această metodă de evaluare se bazează pe calcularea valorii activului net contabil, ajustată cu media profitului pe ultimii 4 ani. Aşa se procedează, în special, pentru hoteluri, restaurante, cofetării, spaţii de depozitare din staţiuni turistice sau mari oraşe. Or, este limpede şi pentru un neavizat că, de exemplu, un restaurant din centrul oraşului Timişoara, chiar dacă are aceeaşi valoare net contabilă cu un restaurant identic dintr-un orăşel cu câteva zeci de mii de locuitori, valoarea lui comercială este mult mai mare şi aceasta trebuie stabilită, aşa cum spuneam mai sus, de o firmă specializată.

Iată cum, în felul acesta, FPS pierde sume considerabile prin vânzarea, la preţuri ridicol de mici, a unor active sau pachete de acţiuni, sursa prevăzută la bugetul de stat fiind diminuată în consecinţă.

Desigur, va veni timpul când toate aceste aşa-zise vânzări, în contextul ideii unei privatizări rapide, vor fi verificate cu competenţă şi, mai ales, imparţialitate, fără nici o influenţă de sus. Totuşi, intervenţia mea se vrea un semnal de alarmă şi consider că stoparea acestui jaf se poate face prin modificarea Legii privatizării, dar nu prin asumarea răspunderii Guvernului, ci printr-o dezbatere în Parlament.

Sunt convins că foarte mulţi colegi senatori şi deputaţi din întregul spectru politic, după un exerciţiu parlamentar de peste doi ani, ar putea aduce o contribuţie esenţială la elaborarea unei legi care să nu mai permită ca, printre articolele sale, să se strecoare afacerile unor îmbogăţiţi peste noapte, aparţinând unor grupuri de interese.

Vă mulţumesc.