Parliamentary debates

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Lazăr Lădariu din partea Grupului parlamentar al PUNR, se pregăteşte domnul deputat Marian Ianculescu din partea Grupului parlamentar al PDSR. Poftiţi, domnule deputat.

Cu recomandarea de a vă încadra în cele 3 minute domnule deputat.

Domnul Lazăr Lădariu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Ieri, 20 septembrie 1999, capitala României a împlinit 540 de ani de atestare documentară. La cele 5 secole şi 4 decenii ale dăinuirii "micului Paris" de odinioară, noi, românii ardeleni, care, după Blag, însemnăm "un gând dus până la capăt", zicem ca şi înaintaşul Slavici: "Soarele pentru toţi românii, la Bucureşti răsare."

În spirala continuă a vieţii, cei 540 de ani, cuprinşi şi în Hrisovul dat de Vlad Ţepeş, menţionat pentru prima oară în documente la 20 septembrie 1459, şi în numele înainte-mergătorilor noştri Mircea Ciobanu, Matei Basarab, Şerban Cantacuzino şi Biblia de la 1688 şi jertfa lui Brâncoveanu şi a fiilor lui şi tumultuosul an 1821 al taberelor lui Tudor şi 1848 cu toate speranţele lui şi 24 ianuarie 1859 şi trecerea de luceafăr a Eminescului şi ocupaţia germană din 1916 şi gândul Unirii celei mari de la 1918 şi bombardamentele anului 1944.

La răscruce de vânturi, în bătaia timpului şi a destinului, pe când exista onoare şi morală, în Bucureştiul sfârşitului de veac doar puteam încape îndemnul de la Cişmeaua roşie: "Podoabă limbii voastre daţi prin româneşti cuvinte". Şi mânăstirile Cernica, Plumbuita, Pasărea şi Palatul Mogoşoaia şi altarele sfinte ale Patriarhiei române şi Colţei şi gustul de miere şi gutui ale unui trecut numit Hanul lui Manuc şi ciocoii vechi şi noi şi Curtea veche, loc al trecerii crailor Pirgu, Pantazi, Paşadia şi al Penei Corcoduşa, femeia moartă din iubire.

În spirala continuă a vieţii rânduite în cei 540 de ani, gândul cel bogat al sufletului ardelenilor adaugă unitatea şi continuitatea unui trecut de neam şi de limbă, aleasă după graiul din sudul Transilvaniei şi din nordul Ţării Româneşti. Confundat nedrept uneori cu spiritul gregar, cu motorul referitor la Porţile Răsăritului, unde totul este luat uşor, unii uită cuvintele lui Iorga adresate ardelenilor: "Când trec munţii, aceşti oameni vin la noi ca nişte cenzori aspri de moravuri, ca nişte judecători incoruptibili, ca nişte neînfricaţi ai idealurilor înalte şi întregi".

Azi, când doar Marea Neagră pare a ne fi, într-adevăr, prieten de nădejde şi-i posibilă moartea prin nepăsare, veniţi din ţara Ardealului cu chipul Iancului, credem că este momentul repetării unui adevăr: România nu poate fi întreagă fără Ardeal.

Ardealul este leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul, Ardealul e românismului restrişte, Ardealul nu e numai inima României politice, priviţi harta!, Ardealul e inima României geografice.

Din inima României geografice, de acolo de "unde-s nalţi stejari", unde la trecători s-a cântat "treceţi batalioane române Carpaţii" la chemarea din 1916, 1918, "veniţi să ne scăpaţi Ardealul întreg vă aşteaptă", spuneam atunci capitalei vechiului Regat: "Transilvania vi se închină".

Azi, la cei 540 de ani ai Bucureştiului, cu gândul la cei căzuţi pentru ţară, deci şi pentru Ardeal şi pentru Dumnezeu, când cuvintele sunt sărace la atâtea secole afumate de timp, prin zgomotul şi pretenţiile cedărilor zilnice, când te miri ce mai cloceşte dracu subsoară, când zeii sunt departe, sus, duşmanii lângă noi, pe noi ne dor o hartă şi o ţară.

Prin timpul şi destinul hărăzit în care doar în limba ta poţi râde singur, când încă România suferă de frigul singurătăţii, ştiind că sângele apă nu se face, pentru ca statul naţional unitar să nu fie o vorbă, ci doar acea "Românie dodoloasă", visată de cei de dincolo de munţi, ca gând dus până la capăt şi cu iubire de neam, noi, românii ardeleni, zicem ca şi înaintemergătorul nostru Slavici: "Soarele pentru toţi românii, la Bucureşti răsare".

Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.