Parliamentary debates

Domnul Vasile Lupu:

Domnul Iftene Pop. Se pregăteşte domnul Dumitru Popescu, PDSR.

Domnul Iftene Pop:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Recent, Partidul Naţional Liberal din Republica Moldova a făcut, spre onoarea lui, o propunere foarte interesantă, demnă de a fi luată în seamă, anume, în faţa perspectivei, deloc roze, ca Republica Moldova să rămână în afara procesului de lărgire a Uniunii Europene, şi văzând că România are şanse reale de a prinde acest tren istoric, s-a sugerat, conform unui model slav, să se iniţieze o uniune interstatală între Republica Moldova şi România, ca şi în cazul Belarus-Rusia, precedent de dată recentă.

Dar asemenea precedente au existat şi în vremuri mai îndepărtate, cum este chiar cel dintre Ţara Românească şi Moldova, din 1859, sau România şi Republica Democratică Moldovenească, din 1918.

Nu intrăm aici mai mult în istorie sau în drepturile istorice, de care noua doctrină rusă, mai ales cea de după 1995, este plină. Toată construcţia teoretică, masivă a "căii ruse" spre evoluţia viitoare a Rusiei, a Europei şi a lumii, este bazată pe modelul de întemeiere, formare şi desăvârşire a naţiunii ruse, ca naţiune imperială.

Normal ar fi ca, dacă doctrina rusă apelează la istorie, să nu ne conteste nouă dreptul de a proceda în acelaşi fel, după dictonul "ce ţie îţi place, lasă să-i placă şi altuia", dacă o astfel de atitudine nu este imorală.

Faţă de propunerea concretă de mai sus, sunt de făcut următoarele observaţii, cu totul preliminare:

1. Preşedintele Republicii Moldova, Lucinski, exprimând limitele putinţei sale şi a statului pe care-l conduce, din cauza dependenţei faţă de Rusia, a declarat – dacă cele relatate de presă sunt adevărate – că propunerea merită susţinută, dar că nu vede că ea ar facilita aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, întrucât "şi România are o cale lungă de parcurs până va ajunge în Uniunea Europeană".

Calea lungă, dacă aşa este, şi este, e oricum mult mai mult decât nici o cale, mai ales când direcţia drumului este bună. Or, din acest punct de vedere, nu există nici un dubiu. Iar Republica Moldova, care declară oficial că vrea să devină membră a Uniunii Europene, e mult mai uşor să urce într-un tren care duce cu siguranţă la un punct bun şi folositor, decât să rămână în afara acestui proces.

2. Procesul de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, alături de România, ar ajuta la extinderea valorilor democraţiei spre Est, la stabilitatea zonei şi este posibil să influenţeze pozitiv retragerea Armatei a 14-a ruse din Transnistria.

3. Ar fi un bun exemplu şi pentru eforturile Ucrainei de a se apropia mai mult de Europa şi de Occident în general.

4. Chiar etnicii ruşi din Moldova, pe măsură ce rezultatele benefice ale reformei şi aderării la Uniunea Europeană vor fi palpabile pentru nivelul de trai, vor căpăta o viziune mai realistă şi mai favorabilă despre Occident şi România, decât cea pe care o au în prezent, plină de idei false şi resentimente.

5. Ar rămâne o problemă morală şi teoretică: unirea a două state ar presupune că ele au aceeaşi semnificaţie istorico-politico-juridică, când e ştiut că la baza existenţei unuia stă un act nazisto-bolşevic criminal, Pactul Ribbentrop-Molotov, pact declarat ca nul şi neavenit, ab initio, de fosta URSS, de România, de Republica Moldova, de Ţările Baltice şi de întreaga comunitate internaţională.

Dar există căi pragmatice de a se rezolva asemenea situaţie, după cum s-a văzut nu o dată în istorie. Fosta RDG este un exemplu în acest sens.

Vă mulţumesc.

Domnul Vasile Lupu:

Vă mulţumesc.