Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Napoleon Pop, şi se pregăteşte ultimul vorbitor, domnul Ilie Merce.

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În cadrul Convenţiei multilaterale din 1983 şi a Convenţiei bilaterale din 1986 (modificată în 1994) privind colaborarea (CAER) pentru construirea Combinatului de îmbogăţire a minereurilor de la Krivoi-Rog din Ucraina au participat peste 130 de societăţi din România cu livrări de utilaje şi echipamente şi lucrări de construcţii montaj.

În baza prevederilor art.15 din Decretul nr.156/1987, s-au reţinut garanţii de bună execuţie de 10% din valoarea furniturii livrate. Conform contractelor şi practicii pentru obiective complexe, garanţiile urmau a fi returnate producătorilor după 12 luni de la punerea în funcţiune, dar nu mai mult (de regulă) de 36 luni de la livrare, care în principiu n-au fost returnate nici până astăzi.

În prezent, din motive independente de societăţile producătoare, termenul de punere în funcţiune a fost schimbat de mai multe ori şi obiectivul încă n-a fost finalizat. Astfel, primele returnări de garanţii erau planificate, în unele cazuri, chiar din 1992 şi nu au fost achitate, în mare parte, nici până în prezent.

Trebuie menţionat că aceste garanţii reprezentând sume semnificative au fost cuprinse în bugetele anuale de venituri ale societăţilor respective, însă întârzierea încasării a provocat mari dificultăţi, ducând în marea majoritate a cazurilor la acumularea de datorii către stat (bugetul de stat, asigurări sociale, sănătate etc.) şi la împiedicarea unor planuri de dezvoltare, contribuind în multe cazuri la declanşarea şi/sau agravarea unui blocaj economic al acestor societăţi.

Situaţia actuală se prezintă astfel: starea financiară a societăţilor financiare implicate este în continuă degradare, chiar falimentară, ca urmare a datoriilor către stat; asistăm la un paradox: societăţile producătoare sunt obligate să plătească penalizări la datoria pe care statul o are faţă de ele; statul este şi creditor şi debitor, dar îşi exercită numai dreptul de creditor, hărţuind societăţile, blocându-le conturile şi afectându-le imaginea în faţa instituţiilor creditoare, cu repercursiuni grave asupra programelor lor de dezvoltare; bugetul este denaturat, prevăzând la surse sume şi penalităţi neîncasabile de la societăţile respective; de mai mulţi ani, societăţile producătoare sunt puse în situaţia umilitoare de a "cerşi" recuperarea unor sume care li se cuvin de drept.

Atitudinea generală a Executivului, în abordarea acestor probleme, a lăsat impresia că drepturile legitime ale acestor societăţi sunt tratate ca favoruri acordate acestora şi a indus în rândul lor iniţiative individuale, nedorite, cum ar fi: acţionarea statului în instanţă pentru executare silită; intenţii de grevă fiscală; intenţie de vânzare a creanţelor către instituţii străine specializate; acţiuni de protest public; refuzul de a mai păstra în custodie echipamentele aflate în ţară (vânzarea sau demontarea acestora); solicitarea sprijinului organismelor internaţionale şi aşa mai departe.

Toate acestea ar putea fi stopate, prin tratarea cu responsabilitate a situaţiei prezentate, printr-o decizie motivată în primul rând de "politica economică". Înlocuirea unei astfel de abordări cu interpretări birocratice, procedurale, forţate, subminează perspectiva ca România să mai aibă o industrie în viitor.

Insistăm pentru o soluţie fermă, integrală, transparentă, necondiţionată, de natură să fie aplicată imediat, fără a fi împiedicată de "norme" sau mecanisme procedurale greoaie.

Din informaţiile noastre, în prezent, se lucrează la diverse documente cu această temă, fără a fi consultate şi societăţile implicate, problema "Krivoi-Rog" fiind iar tratată doar ca un simplu articol în Legea bugetului, fără a se lua în discuţie situaţia concretă şi consecinţele pentru societăţile comerciale implicate, individual şi în ansamblul lor.

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumim şi noi.