Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Cameliu Petrescu:

Domnul deputat Ilie Merce.

Domnul Ilie Merce:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

În timpul vacanţei parlamentare, un moment, parcă anume ales, în îndelungatul şi mereu mai periculosul atac la adresa unităţii şi indivizibilităţii României, s-a petrecut un eveniment fără precedent, de natură a indigna şi organismele europene, care au condamnat actul politico-juridic de agresiune a Ungariei asupra unor ţări vecine prin acordarea de legitimaţii etnice cetăţenilor acestora.

Un asemenea fapt nu este decât o verigă către capătul lanţului cu care se doreşte jugularea unităţii statal-teritoriale a României. Nu prin forţă, nu prin desprinderea teritorială ori violenţă, ci prin politica faptului împlinit.

Evenimentul menţionat nu a fost singular. Presa din Bulgaria, citând surse de peste ocean, a cochetat, tot în vara acestui an, cu ideea retrasării graniţelor în Balcani, strecurând aluzia că Transilvania ar urma să revină Ungariei, în cadrul unui proiect mai amplu, de aşa-zisă soluţionare a focarelor actuale ori posibile ale conflictelor teritoriale, potrivit principiului "o etnie – un stat".

În acest scop, ar fi proiectată o conferinţă ce ar urma să se desfăşoare la sfârşitul lunii mai 2002, la Berlin. Simultan, şi presa din Macedonia a făcut speculaţii pe aceeaşi temă. Un aşa-zis Consiliu Ştiinţific pentru Europa de Est, care patronează un Institut de Balcanologie, de a căror activitate este apropiat fostul secretar de stat american Henry Kissinger, unul dintre proiectanţii graniţelor viitoare, lansează de mai multă vreme diverse variante de schimbare a graniţelor pe cale paşnică, după cum afirmă preşedintele Academiei de Ştiinţă din Macedonia.

Într-un asemenea contest survine şi declaraţia premierului român Adrian Năstase, care avertizează că Transilvania şi Banatul sunt ţinte ale noului revizionism. De ce-l cred pe Năstase? Vine Octavian Paller şi comentează aceste declaraţii într-un editorial: "După 1989 s-au reactivat virulent cercurile şi forţele revizioniste maghiare. Socotim că a venit vremea să se treacă la fapte. Nemulţumirile economice din Ardeal au ceva specific. Regăţeanul dezamăgit înjură politicienii, în schimb un ardelean e tentat să înjure Bucureştiul. Dacă pe la începutul secolului trecut se zicea în Ardeal că soarele răsare de la Bucureşti, acum vorba care circulă este că răul vine de la Bucureşti.

Exact din aceleaşi motive economice a apărut mişcarea secesionistă în Italia care vrea să rupă Nordul de Roma şi de Sud.

Din păcate, politicienii noştri îşi închipuie că e suficient să ţină discursuri despre statul naţional unitar sau să facă pelerinaje la mormântul lui Avram Iancu, în loc să se întoarcă de la efecte la cauză. Doctrina transilvanismului este perfid întreţinută de revizionişti pentru a săpa o falie psihologică între românii de dincolo şi de dincoace de munţi.

Vocile româneşti care fac lobby pentru Ungaria denunţând extremismul îl văd reprezentant numai pe Corneliu Vadim Tudor sau pe Funar şi niciodată pe Tökes."

Am încheiat citatul din editorialul domnului Paler.

Pe site-urile Internetului, în spatele unor partide sau organizaţii neguvernamentale gen "Pro Transilvania", "Partidul Moldovenilor" şi altele, se proiectează deja graniţele unor state virtuale, pentru ca lumea, odată obişnuită cu ideea, să nu mai fie surprinsă de îndeplinirea unor asemenea proiecte.

Sfărâmarea României este obiectivul strategic al politicilor revizioniste apărute o dată cu ultimele zile ale primului război mondial. Aceste politici sunt aplicate cu perseverenţă, mereu adaptate evoluţiilor politice internaţionale.

Experienţa inter şi postbelică a României atestă fără putinţă de tăgadă că pericolul revizionist este multidirecţional. Şi arhicunoscutul plan al bulgarului Valev prin care România era să fie adjudecată de vecini în contextul unei aşa-zise diviziuni a muncii între statele membre ale C.A.E.R., a fost tot o astfel de iluzie care s-a spulberat în faţa rezistenţei naţionale, aşa cum s-a putut ea manifesta la începutul anilor ´60.

Nu este acum nici locul şi nici momentul pentru a diagnoza acţiunile neorevizioniste prin care se urmăreşte din nou reducerea, într-o primă fază şi, ulterior, anihilarea suveranităţii statului român asupra teritoriilor din cuprinsul graniţelor sale şi a populaţiei acestora.

Formele acestei agresiuni sunt multiple, dar, în principal, preeminente sunt cele economice şi informaţionale a căror manifestare e mai greu vizibilă şi aproape imposibil de contracarat dacă efectele au început să se producă.

Cei care au ocazia să călătorească în judeţele din Transilvania s-ar putea să aibe surpriza să constate că de la campania plăcuţelor bilingve s-a ajuns relativ repede la monolingvismul care exclude de astă dată limba română chiar de pe indicatoarele din localităţi.

Dependenţa faţă de importurile din Ungaria a devenit în Transilvania atât de evidentă, încât această parte din România apare firesc în ochii unora ca un debuşeu dacă nu chiar o provincie a statului vecin. Respectăm dreptul la identitatea naţiunilor conlocuitoare, dar în acelaşi timp considerăm că este de datoria noastră să atragem atenţia că acesta a devenit paravanul acţiunilor externe de suprimare a atributelor esenţiale ale statului român, fiind grav puse în pericol fundamentele acestuia, prin încălcarea flagrantă a unor principii constituţionale esenţiale.

Şi astăzi, precum şi în urmă cu peste opt decenii, ziarişti români cumpăraţi, asociaţii şi fundaţii paravan duc o propagandă a panmaghiarismului şi a pantransilvanismului, autonomiei şi a federalizării. Continuă să ne fie falsificată istoria, iar pe fondul intoxicărilor mediatice, personalităţi europene precum Xavier Solana confundă Bucureştiul cu Budapesta. Bibliotecile din întreaga lume sunt poluate informaţional cu cărţi de istorie şi statistici false.

Dacă se repetă istoria, nu trebuie repetate şi greşelile ei. În anii ´30, partidul maghiarilor a condiţionat colaborarea ungurilor cu guvernul de o listă de revendicări. Astăzi, după patru ani de guvernare algoritmică, U.D.M.R. colaborează cu actualul Guvern tot în baza unei liste de revendicări.

O asemenea listă de revendicări a fost transmisă de U.D.M.R. la 26 august anul curent, fostului secretar general al Consiliului Europei, Catherine Lalumiére, acoperindu-se în fapt un memorandum de factură separatistă şi revizionistă. Budapesta şi liderii maghiari din România dezinformează forurile internaţionale.

Care pot fi, în acest context, motivele pentru care autorităţile române nu informează forurile internaţionale despre diversiunile neorevizioniste practicate în contextul Europei unite?

Vă mulţumesc.

(Aplauze)