Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Oltean, va urma domnul Puiu Haşotti.

Domnul Ioan Oltean:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor colegi,

Potrivit specialiştilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, România se apropie de o criză demografică fatală, deoarece generaţiile după 1989 sunt cu 40% mai mici decât cele dinainte, ceea ce va duce la o prăbuşire a natalităţii în ţara noastră, de la o rată de 10 născuţi la 1000 de locuitori, înregistrată în ultimii 13 ani, la 7 născuţi la 1000 de locuitori.

Concluziile cercetătorilor români de la Centrul de cercetare demografică al Academiei Române au fost confirmate şi de ultimele studii ale Diviziei de populaţie a Naţiunilor Unite, potrivit cărora evoluţiile prognozate sunt de-a dreptul catastrofale, venind timpul ca Guvernul să ia în considerare cu toată responsabilitatea situaţia demografică a României şi să abandoneze atitudinea de contemplare a ceea ce se anunţă a fi "începutul unui derapaj demografic fatal".

Fără o politică demografică realist concepută, coerentă şi orientată spre familia tânără şi copil, nu se poate întrevedea o redresare a natalităţii. Îngrijorat, pe bună dreptate, de scăderea ratei natalităţii în ţara noastră, primul ministru Adrian Năstase a solicitat specialiştilor actualei guvernări elaborarea de propuneri pentru fundamentarea unor politici coerente de susţinere a familiei şi copilului, în scopul responsabilizării deciziei de a da naştere copiilor şi de a reduce natalitatea nedorită.

Specialiştii primului ministru, preluând această idee realistă de altfel, au elaborat Ordonanţa de urgenţă nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, prin care au ţintit tocmai invers: accelerarea scăderii ratei natalităţii, constituie filosofie socială.

Dacă prin Legea nr. 19/2000, fiecare femeie care îşi lua concediu pentru creşterea copilului primea o indemnizaţie de 85% din salariul brut pe care îl primea înainte de a naşte, prin celebra ordonanţă a nu mai puţin cunoscutului filosof Marian Sârbu, indemnizaţia pentru creşterea copilului a fost plafonată la suma de 4,2 milioane lei, egalizându-se veniturile primite de mame, indiferent de contribuţia acestora la fondul asigurărilor sociale, măsură, evident, cu tentă comunistă.

Afirmaţia aceluiaşi gânditor că plafonarea stă la baza solidarităţii sociale este, desigur, o perlă pe care nimeni nu şi-ar dori să o poarte în colier.

Sub presiunea mămicilor ieşite în stradă, Guvernul a amânat intrarea în vigoare a ordonanţei până la 1 ianuarie 2004, mărind şi timpul pentru depunerea sumelor pentru a putea beneficia de această indemnizaţie de la 6 luni la 10 luni, o măsură, sigur, de planning familial.

Şi dacă tot veni vorba de planificare, îi sugerez ministrului solidarităţii sociale elaborarea unei ordonanţe, tot de urgenţă, care să stabilească durata sarcinii femeii undeva, peste 11 luni, pentru a da posibilitatea femeilor să-şi plătească aceste contribuţii iar nou-născuţii să fie beneficiarii noii indemnizaţii.

Şi, uite, aşa, dacă în fostul regim sporul de natalitate a fost dat de copiii născuţi cu decretul lui Ceauşescu, în actuala guvernare pesedistă creşterea natalităţii s-ar datora copiilor născuţi cu ordonanţa lui Sârbu. Chiar dacă oficialii Ministerului Muncii susţin că măsura va impulsiona creşterea demografică, această creştere nu va fi uniformă pe toate segmentele populaţiei, ci va avantaja, în mod sigur, familiile sărace, pentru care suma de 4 milioane reprezintă o mică avere, naşterea unui copil devenind o măsură de autoprotecţie socială a acestora.

Lucrul cel mai grav nu este această brambureală legislativă, ci modul în care guvernanţii fac politică socială în România, caracterul empiric al măsurilor ce se iau de pe o zi pe alta şi ale căror efecte nu sunt calculate. Iată de ce Partidul Democrat solicită Guvernului să analizeze cu mai multă atenţie problemele sociale cu care se confruntă populaţia şi să ia acele hotărâri care să fie într-adevăr în interesul majorităţii acesteia şi nu în interesul unei segment extrem de îngust sau al clicii pesediste.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.