Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Virgil Popescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Subiectul declaraţiei mele politice de astăzi îl constituie gândirea politică a unor membri ai Partidului Democrat. Căutarea furibundă a unor subiecte care să reanimeze tensiunea scăzută a partidului din sondaje a determinat zilele trecute doi reprezentanţi ai Partidului Democrat să facă declaraţii atât de nefondate, hazardate şi ilogice, încât au evoluat de la intenţionatele acuzaţii la adresa guvernării actuale la autoacuze şi dezvăluiri ale necunoaşterii profunde a subiectelor abordate.

Serviciul independent de protecţie şi anticorupţie - SIPA - este declarat de cei doi ca serviciu secret care ar funcţiona ilegal. O minimă informare cu câteva date accesibile prin internet, pe site-ul Ministerului Justiţiei, chiar şi pentru Partidul Democrat ar putea dezvălui că SIPA funcţionează conform Legii siguranţei naţionale - Legea nr.51/1991, constituit în deplină legalitate. O minimă aducere aminte, dacă ar funcţiona pentru cei doi politicieni, le-ar putea dezvălui că în timpul guvernării 1996-2000, la care s-au considerat actori principali, a fost asociat acest serviciu la conducerea Ministerului Justiţiei.

Prin H.G. nr.1468/C din 8.09.1997, pentru a le lărgi orizontul de cunoştinţe, le precizăm că prin Ordinul ministrului Justiţiei nr.321 din 19.03.1997 s-a aprobat Regulamentul privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile SIPA, cam şovăielnic, e drept, fapt care a condus la completarea sa cu Ordinul ministrului Justiţiei nr.1551 din 1997.

Cred că este necesar să precizăm pentru Partidul Democrat că anul 1997 a făcut parte în mod sigur din succesiunea 1996-2000, perioadă în care, aşa cum pretinde, a participat la guvernare cu o implicare deosebită. Dacă mai este necesar şi chiar cred că se cuvine, le putem explica pentru înţelegerea unor noţiuni de bază că prin efectul prevederilor Legii siguranţei naţionale, anumite documente ale SIPA sunt clasificate.

Se pretinde de către reprezentanţii Partidului Democrat că numirea directorului SIPA a fost făcută printr-un ordin secret de către ministrul justiţiei. Dacă lucrurile ar fi avut acest caracter, nu cred că s-ar fi putut afla toate datele cv-ului, publicat, de altfel, data numirii, adjuncţii, structurile şi altele.

Totuşi pentru Partidul Democrat s-ar putea ca unele lucruri neînţelese să rămână autoclasificate. Democraţii mai doresc o comisie parlamentară de anchetă la SIPA care să aibă ca scop dezvăluirea actelor de poliţie politică făcută de SIPA şi confiscarea şi conservarea arhivelor SIPA.

Cât de adânc este somnul raţiunii ni se dovedeşte prin toate afirmaţiile făcute. Dar lucrurile simple ar putea fi reţinute. Şi anume: Comisia de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională a făcut un astfel de control la SIPA, fără să constate nici o intenţie de acest fel, lucru consemnat în raportul predat Camerei Deputaţilor.

Mai mult, pe site-ul Ministerului Justiţiei, respectiv SIPA, la capitolul activităţi şi atribuţii principale se poate întâlni şi toată legislaţia care guvernează SIPA la care sunt convins că nici chiar PD nu mai poate adăuga nimic.

Reprezentanţii politicii democrate ameninţă cu sesizarea tuturor instituţiilor europene privind afirmaţiile lor. Mă întreb dacă nu ar fi luată ca un autodenunţ asupra capacităţii politice. În extensia nelimitată a elanului lor vindicativ, cei doi politicieni acuză de complicitate pe preşedintele României şi pe primul ministru deşi, după cum am arătat, nu le este foarte clar ce ar dori să acuze şi pe cine.

Apreciez acest fapt ca fiind e o gravitate în care democraţii ar trebui să o înţeleagă şi ale cărei consecinţe politice să şi le asume în mod concret. Dar, ca să completeze tabloul unei dezordini în gândirea politică, afirmaţiile necontrolate declară militarizarea Guvernului, motivând existenţa unor funcţionari publici care au lucrat anterior în domeniul militar.

E un bun semnal dat de către PD către alegători. Cei care vor pleca din mediul militar, ca urmare a restructurării forţelor armate, nu ar mai trebui să fie angajaţi nicăieri, chiar dacă sunt foarte buni specialişti. Am putea să ne întrebăm de ce doreşte Partidul Democrat acest lucru pentru a le explica şi noi mai departe mai bine electoratului.

Şi, în fine, Partidul Democrat, prin vocea reprezentanţilor săi, pune la îndoială întregul proces de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană, considerând că autorităţile de la Bucureşti au indus în eroare structurile europene. Dacă procesul de armonizare cu Uniunea Europeană care stă la baza oricărui capitol negociat nu ar fi atât de transparent, dacă la armonizarea legislativă nu ar fi fost atât de implicat Parlamentul, dacă stadiul programului de integrare nu ar fi atât de des făcut public de către Guvern, am putea spune că PD şi-a găsit raţiunea de a mai exista. Dar, cum, în afara evidenţelor politice ale actualei guvernări, recunoscute internaţional, PD pune la îndoială capacitatea organismelor Uniunii Europene de a aprecia, evalua, urmări, observa şi solicita un parcurs clar, etatizat, a cărei adresă finală o cunosc prea bine, fiind însăşi Casa Europeană, cred că este cazul ca PD să-şi exprime clar responsabilitatea faţă de afirmaţiile şi acuzaţiile nefundamentate ale membrilor săi.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.