Emil Crişan
Emil Crişan

Sittings of the Chamber of Deputies of February 17, 2004

  • Abstract of the sittings
  • Full-text of the sittings
  • Published in Monitorul Oficial no.13/2004
  • Video in format Flash/IOS Video - Flash & IOS

Sittings of the Chamber of Deputies of February 17, 2004

  1. Intervenţii ale deputaţilor:
  1.6 Emil Crişan - declaraţie politică intitulată "Zlatna, oraş în suferinţă şi deznădejde";

 

Domnul Viorel Hrebenciuc:

  ................................................
Video in format Flash/IOS

Domnul Crişan.

Video in format Flash/IOS

Domnul Emil Crişan:

Doamnelor şi domnilor colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Zlatna, oraş în suferinţă şi deznădejde".

Zlatna este un orăşel istoric al Munţilor Apuseni, având 8.650 de locuitori, situat pe drumul naţional ce leagă alte două oraşe istorice ale judeţului: Alba Iulia şi Abrud. Sub denumirea de Ampellum, oraşul este cunoscut, încă din perioada stăpânirii romane în Dacia, pentru bogatele mine de aur din zonă şi împrejurimi. Mineritul din Munţii Apuseni, şi mai ales din oraşul Zlatna, ia amploare în secolul al XVIII-lea, în anul 1747, finalizându-se construcţia unei uzine pentru topirea minereurilor neferoase, în special aurifere. Uzina a fost construită şi finanţată de către coroana imperială de la Viena, iar în timpul Revoluţiei de la 1848 instalaţiile construite pentru extragerea metalelor preţioase, precum şi a plumbului şi a zincului, au fost distruse de către muncitori care, nemaisuportând mizeria în care lucrau şi exploatarea asupritorilor, s-au alăturat revoluţionarilor lui Avram Iancu.

În anul 1850, uzina s-a reconstruit, punându-se baza unei exploatări metalurgice care a dăinuit până în zilele noastre, dar anul 1984 aduce o dezvoltare fără precedent a industriei oraşului Zlatna, prin începerea investiţiei unui combinat metalurgic de metale preţioase, care cuprindea: un cuptor de topire a minereurilor în suspensie, două linii pentru fabricarea acidului sulfuric, ateliere şi instalaţii pentru deservirea procesului de producţie. Combinatul metalurgic avea o capacitate de prelucrare de 32.000 de tone de cupru pe an, valoarea de investiţie ridicându-se la nivelul anului 1989, când s-a pus în funcţiune, la 3,6 miliarde de lei şi având un număr de personal de deservire a activităţilor de 2.500 de persoane. Exploatarea minieră din apropiere, cu sediul în oraş şi care exploata minereuri complexe de aur, argint, cupru, plumb, zinc şi sulf număra, de asemenea, 1.200 de oameni ai muncii, în 1989.

Democraţia instalată după anul 1989 va aduce multă durere pentru populaţia oraşului Zlatna. În anul 1996, puterea ţărănistă a hotărât vânzarea combinatului metalurgic ca fiind nerentabil pentru statul român firmei indiene "Allied Deals Elcond"? Zalău pentru cifra de 24 miliarde lei, odată cu această vânzare 1.500 de muncitori rămânând pe drumuri. Această firmă, după ce a demontat o parte din instalaţii, le-a transferat la Baia Mare, a vândut imediat instalaţiile rămase Societăţii S.C. Impexaura Târnăveni, la preţul de 42 de miliarde de lei care, la rându-i, a tăiat instalaţiile aproape noi, vânzându-le ca fier vechi. Partea rămasă din tradiţionala exploatare metalurgică având numele istoric al localităţii Ampellum, cu toate greutăţile întâmpinate până la mijlocul anului 2001, a fost profitabilă.

Prejudiciul adus societăţii, de la mijlocul anului 2001 şi până în prezent, se ridică la peste 1.000 de miliarde de lei, în condiţiile în care preţul cuprului, produsul finit al exploatării, a crescut de la 1.300 de dolari/tonă la 2.400 de dolari/tonă.

În luna februarie 2004, Ampellum Zlatna a intrat în lichidare, ultimii 1.100 de salariaţi care deserveau uzina rămânând pe drumuri şi, după disponibilizări repetate făcute de către guverne iresponsabile ale partidelor care, în campania electorală, promiteau crearea locurilor de muncă, ultimii 140 de salariaţi vor fi trecuţi în şomaj. Şomer, statut dobândit de foarte mulţi cetăţeni ai României, după evenimentele din 1989, atinge, la Zlatna, acum, incredibila cotă de 85%, iar agricultura şi agroturismul nu se pot practica datorită poluării mediului, în cei 257 de ani de funcţionare aproape neîntreruptă a uzinei metalurgice.

Zlatna în toiul iernii anului 2004 parcă a fost lovită de un crunt blestem.

Aproape întreaga populaţie a oraşului a rămas fără o sursă de subzistenţă, iar blocuri întregi de locuinţe sunt deconectate de la reţeaua electrică din cauza neachitării facturilor de energie. Foamea şi frigul, era chiar denumirea unei moţiuni simple a PRM, ca un avertisment la adresa guvernanţilor, ce se materializează acum la Zlatna. Suferinţă şi deznădejde, sărăcie şi un viitor sumbru. Cine-i mai poate ajuta acum pe zlătneni? Dumnezeu sau poate Partidul România Mare, prin câştigarea alegerilor. Vă mulţumesc.

Video in format Flash/IOS

Domnul Viorel Hrebenciuc:

Vă mulţumesc.