Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Ştefan Baban.

Va urma doamna deputat Liana Naum.

Domnul Motoc a depus la secretariat declaraţia.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică este intitulată "Indexarea pensiilor - între procente şi adevăr".

Pensiile din sistemul public au fost majorate de la 1 iunie cu 2%. Cât reprezintă acest proces la o pensie medie din sistemul de stat? Circa 44.000 lei, adică un sfert de kilogram de carne în plus, un kilogram de căpşuni, pentru că tot este sezonul lor, sau 10 pâini amărâte, care toate la un loc nu pot să susţină nici într-un caz o viaţă de pensionar în ziua de astăzi.

Indexarea este un cuvânt care de la Revoluţie încoace provoacă dureri de cap şi palpitaţii celor care beneficiază de acest fenomen: bugetarii cu salariilor lor, şi pensionarii cu pensiile lor. Bucurie amară, deoarece la numărarea banilor, după aplicarea indexării şi la corelarea lor cu preţurile de vânzare, beneficiarii celor două categorii îşi dau seama că au câştigat infim, sumele neputând acoperi găurile din coşul zilnic şi din familia lor, iar caracterul laudativ şi de binefacere al acestei acţiuni nu-şi mai găseşte rostul.

Este trist că, totuşi, după atâtea etape de recorelare a pensiilor (ultima va avea loc în luna iulie a.c.) şi după atâtea indexări care anunţau traiul bun care îi aşteaptă pe pensionari, realitatea cotidiană le demonstrează adevărul crud, adevăr care iese la iveală atunci când această categorie socială încearcă să-şi acopere cheltuielile curente cu întreţinerea şi utilităţile, când încearcă să-şi facă rost de medicamente care să le mai ostoiască durerile şi bolile, dar mai ales atunci când colindă pieţele şi magazinele pentru a-şi cumpăra cele necesare unei alimentaţii decente.

Este tragic când constată că, în ciuda tuturor indexărilor trimestriale, se întorc de la piaţă cu sacoşa din ce în ce mai goală, pentru că veniturile bat pasul pe loc, în timp ce preţurile cresc lunar. De aceea, nu este de mirare că sunt total resemnaţi atunci când li se mai comunică în mass-media că vor mai primi 2% sau maximum 3% la pensiile mizere pe care le au.

Declaraţiile primului-ministru de dublare a pensiilor nu şi-au avut nici locul şi nici rostul, după cum s-a văzut în zilele ce au urmat primului tur de scrutin al alegerilor locale. Rectificarea făcută ulterior, şi anume că acest lucru va avea loc până în anul 2007/2008, arată de fapt că actualii guvernanţi sunt perfect conştienţi de criza sistemului de asigurări sociale, de faptul că promisa reformă economică nici măcar nu a fost aplicată punctual şi că, deşi în concepţia lor, economia naţională duduie, o analiză reală şi corectă, făcută de profesioniştii Uniunii Europene, arată că de fapt economia românească este un şvaiţer, plină de găuri negre, care cu greu pot fi acoperite.

În aceste condiţii, lipsa acută a locurilor de muncă, migrarea în străinătate a forţei de muncă calificată şi tânără arată că în următorii cinci ani, dacă reformele nu ar fi înfăptuite, în România va domina populaţia bătrână, bolnavă şi pensioară, astfel încât sistemul asigurărilor sociale de sănătate va intra într-un adevărat colaps.

Bugetul asigurărilor sociale, la ora actuală, nu pare să se redreseze şi nici nu va avea prea multe şanse, dacă se aşteaptă doar ca alimentarea lui să fie asigurată de buni platnici, în special firmele private mici şi mijlocii, în timp ce dinozaurii din proprietatea statului, pe lângă faptul că sunt şi răi-platnici, consumă şi cele mai mari sume, beneficiind apoi fie de ştergerea datoriilor, în an electoral, sau de acordarea de facilităţi fiscale, care le încetăţeneşte convingerea că pot neglija aceste plăţi ale contribuţiilor, dar în schimb se pot dota cu maşini ultramoderne, celulare de ultimă oră, aparate de aer condiţionat de ultimă modă etc.

Ruşinoasa indexare de 2% din luna iunie a.c., ne atrage atenţia că viaţa pensionarilor devine din ce în ce mai grea. Nu ştiu ce să aleagă, între medicamente, alimente sau produse de strictă igienă. 40.000 de lei în plus la pensie nu le rezolvă această problemă, mai ales acum, în această perioadă când au apărut fructele şi legumele de sezon, iar bătrânii preferă să se uite cu jind la ele, decât să rămână fără pâine. Poate oprindu-ne din tumultul cotidian şi uitându-ne la ei şi la demnitatea cu care-şi trăiesc viaţa, ar fi cazul să ne gândim că şi pe noi ne aşteaptă pensionarea şi bătrâneţea, şi să încercăm - dincolo de sloganurile electorale şi promisiunile neonorate - să facem ceva mai mult pentru cei care sunt părinţii noştri, rudele noastre sau chiar înaintaşii acestui popor. Vă mulţumesc.