Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul deputat Ştefan Baban are cuvântul. Va urma domnul Ioan Oltean.

Domnul Ştefan Baban:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"România second hand".

Revolta din 1989 a adus şi în ţara noastră, pe lângă alte binefaceri, şi sistemul second hand, începând de la produsele electrocasnice şi terminând cu îmbrăcămintea pentru toate anotimpurile. Dacă la început a fost euforia mărfurilor care erau destul de acceptabile pentru punga oricărui român, odată cu trecerea timpului şi deci a anilor, ne-am trezit că mulţimea de magazine second hand sunt pline de resturi de cârpe şi piese ale cetăţenilor occidentali care probabil au confundat ţara noastră cu vreun stat african, aflat sub pragul subdezvoltării.

Adevăraţii comercianţi şi-au respectat clientela fidelă, pentru că trebuie să recunoaştem că în 4-5 ani de la importul de produse second hand s-a format şi un segment de cumpărători care de care mai constanţi, astfel că nu au permis ca în spaţiile lor să se găsească reziduurile industriale ale civilizaţiei europene, urmărind ca produsele expuse să poată îndeplini condiţiile stabilite de lege pentru a se putea încadra în categoria second hand. Astfel că azi putem întâlni în aceste magazine de la oameni sărmani, pentru care second hand-ul reprezintă unica şansă, până la persoane destul de bine îmbrăcate şi care deja şi-au format o relaţie specială cu patronii, punând mâna pe haine şi produse electrocasnice care sunt puţin "obosite" şi care mai pot fi folosite încă cel puţin 3-5 ani de acum înainte.

Totuşi, "traiul bun şi viaţa prosperă" a românilor din ziua de azi au afectat şi această afacere profitabilă, astfel că în această perioadă, comparativ cu alţi ani, vânzările au scăzut, iar pentru valori mai mari, oamenii au ajuns să negocieze pentru a plăti şi în rate.

Cel mai bun exemplu îl constituie perioada dinaintea anului şcolar, când mamele caută pentru copiii lor în special blugi şi tricouri. Şi pentru că au dat destui bani pentru rechizitele şcolare, se târguiesc cu proprietarii de astfel de magazine pentru a putea achita mărfurile cumpărate în 2-3 rate.

Astfel, odată cu toamna, trebuie completată şi garderoba de sezon. Şi se completează de la bluze şi până la blugi, de provenienţă în special din Anglia şi Germania şi care au preţuri modice, cuprinse între 10.000 şi 60.000 lei, preţuri care sunt la îndemâna oricui.

Acest lucru este valabil şi pentru produsele electrocasnice second-hand. Ratele sunt cele care salvează populaţia cu venituri modeste, fără avans şi fără girant, se pot achiziţiona televizoare, frigidere, maşini de spălat, calculatoare etc., chiar dacă sunt ceva mai uzate. Totul este posibil în această ţară, chiar să plătim cu bani frumoşi ceea ce alţii aruncă la gunoi.

Românul nu se mai uită la faptul că marfa nu este nouă. Se bucură, pentru că poate vedea filme în culori, chiar dacă acestea sunt mai şterse, poate spăla rufele automat, chiar dacă trebuie înlocuite piesele etc. Esenţial este că achiziţionarea acestor produse a devenit posibilă în baza unei adeverinţe cu un venit mediu şi că pe deasupra li se mai oferă şi garanţie timp de un an de la achiziţionare.

Concluzia este foarte tristă: după 14 ani de democraţie, românii au ajuns să nu-şi mai poată permite să cumpere cu banii jos nici marfă la mâna a doua. Sunt nevoiţi doar să muncească pe bani puţini sau departe de casă, în străinătate, să trăiască din pensii mici sau ajutoare sociale minuscule, dar să se bucure când mai pot încropi ceva bani, fie suma întreagă sau în rate, pentru a-şi cumpăra de la second-hand.

Oare vom deveni şi noi o ţară second-hand pe harta Europei?

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.