Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Aurel Vainer, va urma domnul Mihai Apostolache.

Domnul Aurel Vainer:

Domnule preşedinte,

Stimate doamne şi stimaţi colegi deputaţi,

Titlul intervenţiei mele de astăzi este: "A 57-a aniversare a statului Israel".

Cu 57 de ani în urmă, mai exact, la 14 mai 1948, la 6 luni de la adoptarea de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, în noiembrie 1947, a Hotărârii pentru constituirea pe teritoriul Palestinei a două state - unul evreu şi unul arab - s-a adoptat Declaraţia de Independenţă. În fapt, a luat naştere statul Israel, după aproape 3000 de ani de la constituirea statului antic Iudeu, avându-l ca rege pe Saul, urmat de bine cunoscutul rege David, cel care a stabilit noua capitală a ţării la Ierusalim.

Deşi în Declaraţia de Independenţă, Israelul întindea, citez din această declaraţie: "...mâna tuturor statelor arabe, popoarelor lor, oferindu-le pace şi bună vecinătate", acest apel a fost sistematic ignorat de către vecini. Fără a intra în detalii, putem susţine că cei 57 de ani care s-au scurs de la proclamarea statului Israel au fost ani de continue confruntări ascuţite şi nu de puţine ori au avut lor adevărate războaie.

Cu toate acestea, statul Evreu a ajuns, de la o populaţie existentă în anul 1948, de circa şapte sute de mii de oameni, la de zece ori mai mult astăzi, oameni care trăiesc pe o suprafaţă totală de aproape 28 de mii de km pătraţi, mărginită de Marea Mediterană.

De fapt, renaşterea statului Israel a fost un proces îndelungat, în care evrei reîntorşi în patria lor străbună au muncit din greu pentru a smulge deşertului zone tot mai mari, pe care le-au transformat în câmpii şi livezi mănoase, unde se practică tehnologii agricole şi zootehnice dintre cele mai performante.

Afluxul continuu de noi sosiţi de pe cele mai diferite meleaguri din Europa, Orientul Apropiat, din ţările maghrebiene, din Africa de Sud, din Etiopia, din Argentina, şi altele bineînţeles, inclusiv România, a sporit mereu potenţialul uman al ţării, a dat naştere unor variate activităţi economice, culturale şi sociale, însoţite de un continuu progres tehnic. În context, menţionez că în statul Israel trăiesc circa patru sute de mii de evrei originari, proveniţi din România, unii sunt cei care au venit sau urmaşii lor.

Astăzi, statul Israel realizează un nivel ridicat al produsului intern brut pe locuitor, iar complexul de activităţi reunite în ceea ce se numeşte high-tech ocupă un loc de prim ordin în ierarhia diferitelor ramuri de activitate. Este de remarcat faptul că în Israel acţionează, cu foarte bune rezultate, Legea încurajării cercetării şi dezvoltării, a cărei aplicare este asigurată de către Biroul Ştiinţific al Ministerului Industriei şi Cercetării. De altfel, potrivit unor date statistice, în anul 2000 s-au finanţat circa 1.200 de proiecte, iar produsele rezultate din activitatea de cercetare şi dezvoltare au reprezentat peste jumătate din exporturile industriale, exclusiv diamante.

Ca sistem politic, statul Israel este o democraţie parlamentară unicamerală, cu 120 de deputaţi, dintr-o multitudine de partide şi formaţiuni politice, de o coloratură diversă. Sistemul democratic a constituit o constantă a vieţii politice a statului Israel, chiar şi în condiţiile grele ale unor confruntări militare şi a nu puţine şi dureroase acte de terorism.

În mod special, în cadrul acestei declaraţii politice, ca deputat în Parlamentul României, doresc să subliniez bunele şi, poate, chiar excelentele raporturi care s-au format şi dezvoltat în decursul timpului între poporul român şi poporul israelian, la nivelul oamenilor, dar şi al statelor.

În acest cadru de referinţă menţionez: participarea unor personalităţi româneşti din lumea religiei şi culturii la înfiinţarea primei Universităţi Ebraice la Ierusalim, în al doilea deceniu al secolului XX , i-aş aminti doar pe părintele şi scriitorul Gala Galaction, pe academicianul de mai târziu Alexandru Rosetti şi alţii; luarea de atitudine din partea oamenilor politici români în favoarea Comunităţii Evreieşti din Palestina interbelică, aflată sub mandatul Marii Britanii; dezvoltarea de relaţii comerciale de export-import între oameni de afaceri din România şi oameni de afaceri evrei din Palestina interbelică, funcţionând în acei ani, în România, Camera de Comerţ şi Industrie România-Palestina; recunoaşterea de către România a statului Israel şi stabilirea de relaţii diplomatice între cele două ţări la foarte scurt timp după proclamarea statului Israel; menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor diplomatice între cele două state, chiar şi în condiţiile în care ţările foste socialiste au rupt relaţiile diplomatice cu statul Israel; exercitarea de către statul român a unui rol benefic în medierea dintre părţile în conflictul israeliano-arab.

Începând cu anul 1990, relaţiile multiple dintre România şi statul Israel au cunoscut o amplă dezvoltare pe plan economic, politic, cultural, chiar şi social. O notă specială se cuvine în legătură cu desfăşurarea unor bune raporturi pe plan parlamentar, prin vizite şi schimburi de experienţă reciproc avantajoase.

Acum, în perspectiva unei anumite liniştiri a apelor în raporturile israeliano-arabe şi chiar a unor semnale pentru intrarea într-o stare de pace, dezvoltarea activităţii de colaborare pe plan parlamentar dobândeşte, desigur, o nouă şi deosebită importanţă.

Evident, Comisia parlamentară de prietenie România-Israel are un larg câmp de acţiune, prin implicarea tuturor senatorilor şi deputaţilor, membri ai acestei comisii.

Vă mulţumesc pentru atenţie.