Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit la microfon pe domnul deputat Dragoş Ujeniuc, va urma domnul Becsek Garda Dezideriu.

Domnul Dragoş Ujeniuc:

Mulţumesc, domnule preşedinte, pentru că mi-aţi dat cuvântul.

Mi-am intitulat declaraţia politică de astăzi: "Justiţia între reformă şi diletantism". Reforma în justiţie este un subiect care arde şi care va decide aderarea la termen sau amânarea aderării României la Uniunea Europeană.

Strigătul de luptă al ministrului justiţiei împotriva vechilor structuri şi a mentalităţilor conforme acelor structuri a produs frisoane, dar a şi aprins flacăra speranţei pentru magistraţii oneşti.

Iată, însă, că un caz de răsunet vine să confirme ideea că justiţia este populată atât cu magistraţi de rea-credinţă, cât şi cu diletanţi în profesie. Astfel, s-a început o hăituială demonstrativă a corupţilor şi presupuşilor corupţi, şi aşa se face că monştrii afacerilor necurate intră la beci pe uşa parchetului şi ies - mai repede sau mai încet - pe uşile instanţelor de judecată. Aşa se face că tunuri de mii de miliarde nu sunt suficiente pentru a ţine după gratii pe "artizanii" lor, în schimb, găinarii şi bişniţarii de rând sunt trataţi cu maximă severitate.

Cum spuneam, boala de care suferă bună parte din magistraţi este obedienţa faţă de putere, completată de suficienţă, aroganţă şi blazare. Se întâmplă astfel că, fără ca nimeni să i-o ceară, procurorul general - personal şi prin unii din oamenii săi - alege cazuri care să demonstreze că domnia sa pune în practică dorinţa - de altfel, legitimă - a preşedintelui statului şi a guvernului de a lovi în marea corupţie.

Numai că, iată, alegerea de către procurorul general a cazului Dinu Patriciu a fost una nefericită şi nu pentru că aş exclude dovedirea finalmente a unei vinovăţii sau nevinovăţii, ci pentru că acest caz a dezvăluit mai degrabă vechi tare ale parchetului, dar şi ale justiţiei. Astfel, ne-am trezit din nou în faţa unei ordonanţe de reţinere emisă vinerea în miez de noapte, cu tot decorul şi recuzita unei piese proaste: audieri de zeci de ore ale unei persoane, în timp ce procurorii făceau cu schimbul; cohorte de mascaţi care umplu sălile parchetului şi ale tribunalului şi - ce este mai trist - încălcări de neiertat ale procedurii penale.

Iată numai una dintre ele: audierea timp de 18 ore - non stop - fără ca această perioadă să fie inclusă în durata reţinerii, cu motivarea cinică a domnului Botoş că inculpatul şi-a exprimat dorinţa de a sta atâta amar de vreme între patru pereţi, până ce nu acoperă cu scrisul său 65 de pagini.

Vine apoi propunerea de arestare preventivă, pe care Tribunalul Bucureşti a respins-o, tot în întunericul nopţii.

Implacabilul şi rutinierul recurs al parchetului trimite dosarul şi pe inculpat în faţa Curţii de Apel Bucureşti, nu înainte ca domnul Procuror General al României să iasă la rampă cu un atac furibund la adresa tuturor acelora care nu cugetă ca el, într-o manieră atât de cunoscută, menită să intimideze.

Şi, în sfârşit, vine şi decizia dată în recurs de către un complet al Curţii de Apel Bucureşti, care aruncă în derizoriu actul de justiţie. Spun aceasta, întrucât soluţia a fost de casare a încheierii tribunalului, prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă şi restituirea cauzei la parchet, constatându-se nulitatea absolută a sesizării instanţei. Cu alte cuvinte, Curtea de apel lasă liberă posibilitatea ca onor Parchetul să ceară din nou arestarea preventivă a lui Dinu Patriciu, printr-o sesizare făcută de aceast, cu respectarea tuturor condiţiilor impuse de lege.

Dar, nota bene, numai doi dintre cei trei judecători au gândit astfel, pentru că cel de al treilea a făcut opinie separată, în sensul că a dorit respingerea recursului parchetului.

De notat este şi faptul că legea nu prevede soluţia dată de judecătorii curţii de apel, şi anume, de restituire a cauzei la parchet, ci numai soluţia de admitere sau respingere a propunerii de arestare (cum spunem noi, juriştii, tertium non datur), în acest sens art. 149¹ alin. 9 Cod Procedură Penală nelăsând loc nici unei alte interpretări. Cu toate acestea, printr-o hotărâre contrară legii, judecătorii au accentuat confuzia în cazul Patriciu.

De ce au făcut-o? Din lipsă de profesionalism? E grav. Din dorinţa de a da o soluţie de compromis? Este şi mai grav!

Şi atunci ce aşteptăm? Să facem reformă în justiţie cu asemenea înalţi magistraţi?

Nu, stimaţi colegi, nu mai este timp nici de îngăduinţă, nici de compromisuri. Europa nu ne primeşte cu jumătăţile noastre de măsură, Europa ne vrea sinceri şi normali.

Facă-se aşadar reforma în justiţie cu cei care o doresc cu adevărat şi nicidecum cu cei care îi înăbuşă chiar şi prima suflare!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.