Parliamentary debates
Parliamentary debates
Sittings of the Chamber of Deputies of June 14, 2005
- Abstract of the sittings
- Full-text of the sittings
- Published in Monitorul Oficial no.84/2005
Video - Flash & IOS
| You are here:: | Prima pagina > Parliamentary debates > Sittings of the Chamber of Deputies of June 14, 2005 |
Sittings of the Chamber of Deputies of June 14, 2005
| 1. | Intervenţii ale deputaţilor: | ||||
![]() |
1.6 | Ionica Constanţa Popescu - declaraţie cu titlul "Azi nu mai pornesc televizorul; | ![]() |
||
| ................................................ | |
|
|
O invit pe domnişoara Ionica Popescu. Va urma domnul Ioan Mircea Paşcu. |
|
|
Doamna Ionica Constanţa Popescu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Vreau să vă fac o mărturisire. Am hotărât ca astăzi să nu mai pornesc televizorul! Şi vă spun şi de ce. Pentru că ştiu ce va fi la televizor. Se dă în reluare, pentru al 14-lea an consecutiv, acelaşi film. Un film cu imagini adevărate, cu imagini terifiante, în care fraţii se bat între ei. Un film în care ni se prezintă o întreagă categorie de oameni ca fiind ruşinea societăţii, ca fiind luptătorii împotriva intelectualilor, a studenţilor şi a femeilor gravide. Un film în care minerii, şi toată Valea Jiului, o dată cu ei, sunt blamaţi şi infieraţi, ca şi cum ar fi singurii vinovaţi pentru atrocităţile care s-au petrecut acum 15 ani în Piaţa Universităţii, ca şi cum ar fi toţi vinovaţi pentru iunie 1990. Un film în care, însă, acei mineri prezenţi la Bucureşti, şi nu toţi minerii, au fost doar actori. Regizorii sunt folclor, autori necunoscuţi. Un film care le adânceşte disperarea celor peste 150.000 de locuitori ai Văii Jiului şi care le prelungeşte agonia, declanşată o dată cu evenimentele din iunie '90 şi continuată ulterior cu disponibilizările masive care au pus pe drumuri aproape jumătate din forţa de muncă din Vale. Istoria nu trebuie uitată, trebuie rememorată şi trebuie să învăţăm din ea. Dar cu ochii spre viitor. lată de ce, aceia care ştiu adevărul despre mineriade sunt obligaţi, dacă nu în faţa noastră, atunci în faţa lui Dumnezeu şi a urmaşilor celor ucişi sau schilodiţi în timpul acestor mineriade, să vorbească. Sunt obligaţi în faţa tuturor minerilor şi familiilor acestora, care vor fi venit sau nu la Bucureşti în iunie 1990. Ascunderea adevărului despre iunie '90 continuă să-i menţină pe locuitorii Văii Jiului într-o profundă eclipsă morală şi economică. Morală, pentru că sunt acuzaţi la grămadă pentru ce au făcut, dar mai ales pentru ce n-au făcut mulţi dintre ei. Economic, pentru că perpetuarea acelor imagini are darul de a îndepărta orice eventual investitor străin din zonă. Când eşti investitor şi dai click pe internet, iar despre Valea Jiului afli doar ce ni se arată zilele acestea la televizor... nu mai faci, din păcate, drumul până acolo să vezi că oamenii sunt calzi, harnici şi primitori. Nu vin acum să susţin inocenţa perfectă a unora dintre minerii care s-au deplasat sau care au făcut posibilă, prin instigare şi susţinere deplasarea unor mineri la Bucureşti. Unii dintre ei au lovit, într-adevăr, conştient sau inconştient oamenii. Au greşit. Dar nu doar ei trebuie să plătească! În 15 ani de democraţie evenimentele tragice din iunie '90 au rămas la fel de enigmatice, în 15 ani de democraţie cei care au instigat, cei care au manipulat şi cei care au pus la cale deplasarea unor mineri la Bucureşti au rămas în aceeaşi umbră. Este de datoria noastră, a tuturor, să cerem şi să facem lumină. Avem această datorie faţă de cei care în 1990 şi-au pierdut viaţa în Piaţa Universităţii. Avem această datorie faţă de cei care au lost loviţi şi schilodiţi. Avem această datorie faţă de mineri. Pe care cei mai mulţi dintre noi îi văd ca pe nişte călăi şi nu ca pe nişte victime, cum au fost, la rândul lor şi cum continuă să fie, atâta vreme cât vinovaţii de mineriada de la Universitate nu vor plăti şi nu vor fi cunoscuţi. În calitate de reprezentant al judeţului Hunedoara, unde trăieşte de azi pe mâine cea mai blamată - în aceste zile - categorie de oameni, aduc un pios omagiu celor care în iunie '90 au plătit cu viaţa dorinţa lor de a fi liberi în ţara lor. Sunt cu sufletul alături de cei care au fost loviţi şi mutilaţi. Şi le cer scuze! În numele vinovaţilor pe care nu-i cunoaştem şi care nu au onoarea să facă acest gest. Şi în aceeaşi calitate, de parlamentar de Hunedoara, sunt alături de minerii din Valea Jiului şi de familiile lor, acuzaţi la grămadă şi priviţi ca paria. Nu toţi sunt vinovaţi! Dacă în România există şicriminali, şi violatori şi alt gen de infractori, nu înseamnă că Românii toţi sunt criminali, infractori şi violatori. Să nu uităm acest lucru, atunci când ridicăm piatra şi vrem să lovim cu ea. Vă mulţumesc. |
|
|
Vă mulţumesc şi eu. |



