Parliamentary debates

Domnul Bogdan Olteanu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Andrian Mihei.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Interpelările parlamentare".

Aş dori să vă provoc la un scurt exerciţiu de imaginaţie. Vă rog să vă gândiţi la copilul dumneavoastră şi să vă imaginaţi că are 7-8 ani, se duce la soţia dumneavoastră şi îi spune că nu mai are caiete şi creioane, că în cele 6-8 ore cât stă zilnic la şcoală îi este foame doar cu un sandwich şi că pantalonii pe care îi are de anul trecut nu îi mai vin. Iar soţia ar veni la dumneavoastră şi v-ar spune plângerile copilului. Ce aţi face dumneavoastră în situaţia aceasta?

1. Aţi convoca un consiliu de familie pentru a dezbate şi analiza problema şi oportunitatea efectuării cheltuielilor aferente solicitării?
2. Aţi spune soţiei că problema este în studiu, dar existând probleme mai presante, urmează să o informaţi când analiza se va finaliza?
3. Aţi amâna luarea unei decizii pâna ce vor fi informaţi bunicii, naşii şi mătuşile copilului, astfel incât fiecare să analizeze situaţia şi să propuna soluţii, conform experienţei lor?

Vă rog să alegeti ...ce variantă aţi aplica?

Vă amuză ...Da!

...Doresc sa vorbim despre interpelările parlamentare, despre răspunsurile ambigue pe care le primim, despre eficienţa, pană la urmă, a acestei aşa-zie "unelte" pe care o avem la dispoziţie.

Sunt convins că fiecare dintre dumneavoastră, atunci când intraţi în contact cu concetăţenii dumneavoastră, la întâlnirile cu aceştia, la diverse alte întruniri sau oriunde s-ar întâmpla acest lucru, primiţi o mulţime de observaţii, de sesizări, de întrebări, de nemulţumiri şi de plângeri ale acestora despre diversele aspecte ale vieţii (adeseori nu uşoară) pe care o duc. Dintre ele, selectaţi poate ce este mai important, mai grav, mai urgent şi, în măsura timpului şi a posibilităţilor, le transformaţi în întrebări sau interpelări, din dorinţa de a veni în ajutorul oamenilor.

Vă întreb, domnilor, sunteţi mulţumiţi de răspunsurile la întrebarile si interpelarile pe care le-aţi adresat membrilor Guvernului? S-a transformat, măcar intr-o oarecare masură, "jocul" întrebare-răspuns în fapte, menite să rezolve problema care a generat interpelarea?

Eu nu sunt!

Din 25 de interpelări pe care le-am făcut de la începutul acestui mandat, până acum, la majoritatea am primit răspunsuri ambigue, stufoase, deseori pe lângă subiect şi care, până la urmă, nu au avut nici o finalitate, netransformându-se în acţiuni concrete de rezolvare a situaţiilor prezentate.

Şi vă întreb, cum vă simţiţi când, împreună cu cei care au apelat la dumneavoastră ca la o unică speranţă, primiţi astfel de răspunsuri? Vi se pare corect? Vi se pare suficient? Nu va stârneşte un sentiment de frustrare, de neputinţă de a vă îndeplini sarcina asumată?

Vă rog, şi mai mult, vă îndemn să luaţi atitudine! Să nu mai acceptaţi răspunsuri evazive! Să luptăm pentru rezolvarea fiecărei probleme pe care o ridicăm în numele cetăţenilor care ne-au ales şi pe care îi reprezentăm! Fiecare problemă, oricât de mică, rezolvată, este un pas important pentru încercarea pe care toţi ar trebui, uniţi, să o facem, de a aduce lucrurile din această ţară spre un făgaş normal! Nu doar intrarea în Uniunea Europeană şi normele impuse de aceasta trebuie să ne mâne în ceea ce facem, ci dorinţa noastră instrinsecă de a trăi decent în România!

Vă mulţumesc!

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc.