Parliamentary debates

Domnul Bogdan Olteanu:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Andrian Mihei.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică se intitulează "Bolnavul sănătăţii - ministerul ..."

Spunea cineva că, "Înainte să îi vindeci pe alţii, vindecă-te pe tine însuţi". În România, această zicală s-ar aplica cu prisosinţă Ministerului Sănătăţii care, domnilor, după simptome, pare bolnav. Sunt convins că domnul ministru ar găsi o soluţie austriacă pentru vindecare, însă, până una alta, nu sunt sigur că realizează că este nevoie.

Pe 2 mai a.c., domnul ministru al sănătăţii, Eugen Nicolăescu, ne-a declarat, cu o iscusită replică, parcă scoasă din decalogul ce stă la baza strategiei domniei sale de reformă a sănătăţii: "Nu vă mai buluciţi din prima zi la farmacii".

"Nu vă mai buluciţi din prima zi la farmacii" le-a spus el pensionarilor şi persoanelor bolnave, care se duc la farmacii pentru a-şi ridica medicamentele compensate sau gratuite necesare, până la epuizarea vestitului plafon. Mi se pare o replică de necrezut. Dumnealui, prin tot felul de experimente, a reuşit, în nici un an, să bulverseze întregul sistem medical şi, probabil, pensionarii şi bolnavii îi strică imaginea şi coerenţa strategiei, cu cozile lor şi cu graba absurdă de a-şi procura medicamentele compensate.

Totodată, în aceeaşi zi, într-un comunicat de presă, tot dumnealui spune: "În ceea ce priveşte modul de eliberare a medicamentelor compensate şi gratuite, Ministerul Sănătăţii precizează: 1. Este clar că cetăţenii sunt în continuare neîncrezători în faptul că vor găsi medicamente aproape tot cursul lunii şi, ca atare, după un vechi obicei, s-au dus la farmacii din prima zi a lunii, rezultatul fiind cunoscutele cozi".

Ţin să fac o precizare pentru domnul ministru: domnule ministru, cetăţenii nu se tem că nu vor găsi medicamentele în farmacii aproape tot cursul lunii, ci că se termină plafoanele stabilite de dumneavoastră (doar dumneavoastră ştiţi după ce criterii, din moment ce vă dovediţi aşa-zisa flexibilitate în a le modifica după cum se arată a fi necesar) şi nu apucă să îşi ia respectivele medicamente, compensat sau gratuit. Şi nu uitaţi că vorbim aici despre pensionari (acei pensionari cărora nu li s-au recorelat pensiile şi abia au reuşit să iasă din iarnă) şi despre persoane bolnave, care în ultima vreme sunt plimbaţi pe drumuri, ba pentru că sunt modificate formularele de reţetă, ba că nu se mai dau anumite medicamente decât cu reţetă, ba că nu e plafon, şi ei, săracii, numai să umble nu pot.

Mă întreb ce aţi simţit, domnule ministru, când preşedintele Partidului European Socialist, domnul Poul Rasmussen, a spus: "Am simţit durerea şi umilinţa acelei femei" - după ce a fost interpelat de o femeie din Ploieşti, care i-a spus că doar ce a ieşit din spital şi că a stat două ore la coadă pentru a-şi procura un medicament? Sau ". în afara de a vă enerva 'bulucirea' oamenilor la farmacii, ce simţiţi când îi vedeţi, bătrâni şi bolnavi, stând în picioare, înghesuindu-se pentru speranţa aceea mică, că vor mai trăi puţin şi vor mai apuca să vadă şi ei cum în România se trăieşte bine.

Dacă facem o sumară recapitulare a aşa-zisei reforme, luând în calcul doar cele întâmplate în 2006, vom observa că fiecare lună a avut surprizele şi crizele sale. Şi nu zic, dacă am avea acum o criză generată de nişte modificări, însă de luna următoare totul ar fi rezolvat în ceea ce priveşte o anume problemă ". aş fi de acord. Însă nu. Fiecare lună are câte o criză care se adaugă la cele din lunile anterioare.

Să o luăm cu începutul anului!

După ce în ianuarie anunţa public cu surle şi trâmbiţe vestea deblocării posturilor din sistemul sanitar, ministrul a decis reblocarea lor, cadrele medicale apucând să se bucure de promisiunea ministrului doar timp de o lună, însă, fără a avea drept acoperire vreun act oficial în baza căruia să se poată face angajări pe termen nedeterminat, fila de buget pentru anul 2006 nefiind aprobată, astfel încât spitalele oricum nu ar fi putut face angajări decât pe termen limitat. Apoi, prin Ordonanţa de urgenţă 1/29 ianuarie 2006 apărută în Monitorul Oficial 90/31 ianuarie 2006 se anunţa sistarea concursurilor şi, implicit, imposibilitatea angajării de personal în sistemul sanitar, motivându-se - citez: "Pentru a nu se majora cheltuielile de personal aprobate pentru anul 2006 ". s-a luat ca măsură suspendarea ocupării prin concurs a posturilor vacante la data de 31 ianuarie 2006 din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare a acestora." Deci posturile din sistem sunt blocate şi ne plângem că nu există personal suficient şi calificat!

În februarie, după criza prin care au trecut bolnavii de diabet şi cancer, a venit rândul sugarilor să cadă victime ale sistemului sanitar subfinanţat. De la începutul anului şi până în februarie, în Constanta nici un nou născut nu a primit laptele praf, care se acorda conform programului naţional "Mama şi copilul". S-a anunţat atunci, în plus, că cel puţin până în luna mai, numai unu din patru bebeluşi va primi cantitatea de lapte necesară dezvoltării sale. Suntem în luna mai. Consideraţi că s-a schimbat ceva??

În plus, de la revoluţie şi până acum, nici un ministru care a trecut pe la conducerea Ministerului Sănătăţii nu a reuşit să dezvolte un program concret şi viabil de atragere a cadrelor medicale în mediul rural. Fostele cabinete medicale din mediul rural au ajuns adevărate ruine. Autorităţile locale eventual încearcă, în măsura în care pot, să atragă medici către mediul rural, pentru ca oamenii să nu fie nevoiţi să străbată kilometri întregi pentru a face o analiză sau pentru a lua o pastilă, însă fără un real suport şi fără o strategie la nivel naţional, acest lucru este greu de îndeplinit.

Pe data de 5 septembrie 1882, Eminescu, într-un articol numit "Cititorii noştri..." spunea "Adevăratul împilător al ţăranului nu este decât administraţiunea, decât guvernul care-l exploatează şi-l sugrumă în modul cel mai neomenos. Am arătat altădată că, în schimbul birurilor enorme ce plăteşte stăpânirii, nu i se dă absolut nici un echivalent; siguranţa averii şi a vieţii sale este o minciună; instrucţiunea publică se află numai pe hârtie; biserica este dărâmată sau văduvă de servitori; spitale nu există decât în imaginaţiunea comitetelor permanente; căile de comunicaţiune sunt în starea cea mai deplorabilă." 124 de ani şi aţi zice că s-a schimbat ceva?

În Constanţa şi sunt convins că şi în alte judeţe, problema ambulanţelor este acută. Pentru a se respecta normele la deplasările în judeţ, dar şi în oraş, (şi nu uitaţi că în Constanţa, vara, există un aflux mare de turişti români şi străini) este nevoie de maşini dotate corespunzător, maşini capabile să facă faţă cerinţelor în timp util. Acum avem un parc de maşini dintre care, conform directorului CJAS, doar 4 pot face faţă unor urgenţe majore. Când şi cum se va rezolva această problemă (care nu este neapărat recentă)? Ministerul spune că până în 2008 situaţia va fi rezolvată. Există deja un plan concret în acest sens?

Vineri, o delegaţie a armatei americane însoţită de membri ai Ministerului Apărării Naţionale din România au vizitat Spitalul Judeţean Constanţa, prefaţând exerciţiile militare ce se vor efectua atât pe mare, cât şi pe uscat, ce vor avea loc la Constanta, la sfârşitul lunii iulie, deoarece, conform procedurilor lor, toate locaţiile importante sunt verificate pentru o bună desfăşurare a activităţilor. Concluziile acestora, bune sau rele, despre spitalul judeţean, astea sunt. Oricum nu au alternativă şi nu au ce face. Însă NOI putem face ceva. Spitalul Judeţean Constanţa este, practic, o instituţie de interes naţional. Vara, când, cu voia ministerului mediului care de doi ani tulbură apele la început de sezon, există aflux de turişti, practic, întreaga ţară şi o mulţime de străini se perinda prin oraşul nostru şi sunt convins că toţi şi-ar dori să aibă, dacă ar fi nevoie, parte de servicii competente într-un spital modern. Însă, pentru Constanţa, fondurile sunt mereu diminuate sau inexistente.

Ultima găselniţă a domnului ministru este anunţul făcut în aprilie, citez: "Vom încerca o modificare grea, dar substanţială privind trecerea plafoanelor de la farmacii la medicii de familie, probabil începând cu 1 iulie" - declară dumnealui în cadrul dezbaterii "Ce facem să dispară cozile din farmacii"?", organizată de Colegiul Farmaciştilor din România. Şi ce fac medicii de familie? Cu stetoscopul de gât şi cu creionul după ureche pun în balanţă simptomele pacientului versus fundul sacului alocat. Nu-i mai ascultă pe pacienţi ce îi doare şi cum se manifestă, pentru că se încurcă la calcul şi Doamne-fereşte, depăşesc plafonul. Probabil, îl vom auzi pe domnul ministru prin august-septembrie, la o dezbatere intitulată "Ce facem să dispară cozile de la medicii de familie?" spunând că va trece plafoanele de la medicii de familie la spitalele de boli nervoase, unde se vor afla atât pacienţii, cât şi medicii, laolaltă, chinuindu-se încă să numere pastilele, banii, bolile, reţetele, simptomele, plafoanele ...

Este trist! Modificări de o astfel de amploare nu se fac pur şi simplu! Nu se fac fără o evaluare a tuturor implicaţiilor şi fără dezvoltarea unei strategii eficiente. S-ar putea, de exemplu, face experimente pilot. S-ar încerca implementarea unei astfel de modificări într-un oraş, avându-se în mod necesar şi un plan B, de contracarare a efectelor negative, s-ar vedea implicaţiile, s-ar vedea erorile, s-ar vedea tot ce nu merge şi cu toate aceste lecţii făcute, s-ar dezvolta un eventual plan naţional de implementare.

Orice se face în această aşa-zisă reformă - în special deoarece este în domeniul sănătăţii - trebuie făcut cu grijă. Trebuie să ne pese de oameni. Reforma trebuie făcută avându-i în vedere pe ei. Nu vă gândiţi numai la bani. Reforma trebuie făcută având mereu în minte minimizarea impactului negativ asupra oamenilor!!! Şi nu pentru că ei sunt alegătorii, ci pentru că sunt OAMENI! Pentru că trebuie să ne pese de suferinţa şi durerile lor, omeneşte vorbind!

Vă mulţumesc.

Domnul Bogdan Olteanu:

Vă mulţumesc, domnule deputat.