Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., doamna deputat Mona Muscă.

Vă rog, doamnă deputat.

Doamna Monica Octavia Muscă:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Stimaţi colegi,

Unul dintre fenomenele care s-a amplificat după 1989 şi a produs consecinţe grave în planul vieţii sociale este violenţa.

Violenţa atinge toate mediile societăţii, începând cu familia, instituţiile de învăţământ, instituţiile de ocrotire a copilului, mass-media, strada, lumea politică.

Perioada de tranziţie din România s-a caracterizat prin amplificarea fără precedent a violenţei în familie, iar numărul de agresiuni a crescut constant, an de an.

Violenţa asupra copilului este una dintre cele mai grave probleme ale societăţii româneşti, în ciuda faptului că dispunem de instrumente legale şi instituţionale de prevenire şi combatere a acestei forme de violenţă, instituite inclusiv prin Legea nr.217/2003.

Conform ultimelor studii, 84% dintre copii declară că sunt bătuţi de către părinţi, iar 75% din unităţile de învăţământ înregistrează fenomene de violenţă; 48,1% dintre copiii din instituţii afirmă că sunt pedepsiţi, prin bătaie, de către personalul instituţiei.

Pedeapsa fizică şi umilirea copilului rămân principalele forme de instruire şi corectare utilizate de părinţi, educatori, personalul din instituţii.

Acest mod tradiţional de educare şi, uneori, de instruire a copiilor distruge încrederea în sine, inhibă iniţiativa personală, afectează grav personalitatea copiilor noştri şi, deci, a viitorului României.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei sunt instituţiile publice cu cea mai mare responsabilitate în aplicarea legilor care protejează copilul împotriva diverselor forme de violenţă.

Legea nr.217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie este gândită ca un răspuns instituţional la aceste forme complexe de violenţă.

Din păcate, Agenţia pentru Protecţia Familiei nu funcţionează încă, iar colaborarea cu direcţiile de protecţie a copilului, pe această temă, este minimă şi ineficientă.

Agresiunile împotriva copilului au loc, cu preponderenţă, în familie şi în şcoală, din partea persoanelor în care copilul are cea mai mare încredere - părinţi, rude apropiate, educatori - şi nu sunt raportate decât atunci când urmele lăsate nu mai pot fi ascunse şi, nu de puţine ori, este prea târziu.

Violenţa se învaţă în familie, la şcoală, pe stradă, de la cunoscuţi şi din media.

Violenţa, la rândul ei, naşte violenţă. Copilul traumatizat va deveni un adult care, la rândul lui, va imita practicile adulţilor din copilăria lui şi-şi va educa copilul "cu băţul".

Pentru stoparea acestui fenomen, aşa cum spun toate recomandările Uniunii Europene, este necesară schimbarea mentalităţii adultului în creşterea şi educarea copilului prin derularea de campanii sistematice la nivel naţional, pregătirea specialiştilor care lucrează cu copii, dar şi a părinţilor, dezvoltarea de servicii specializate şi un cadru legal specific, aşa cum avem deja, care să asigure protecţia reală a copilului şi intervenţie adecvat. Este nevoie ca fiecare dintre noi să lupte împotriva tradiţiei, atât de bine cunoscute, "bătaia e ruptă din rai".

Fac un apel ca autorităţile responsabile de protecţia copilului şi a familiei, împreună cu organizaţiile neguvernamentale de profil şi mass-media, să sprijine o campanie pe termen lung împotriva violenţei asupra copilului. Se apropie 1 iunie, cred că ar trebui să ne gândim serios, oameni politici, instituţiile statului, organizaţiile neguvernamentale, educatorii, mass-media la copiii noştri. Ar trebui să se facă prin această campanie cunoscute articolele din lege care interzic aplicarea pedepselor fizice asupra copilului şi promovarea unor metode educaţionale care exclud violenţa.

În acelaşi timp, campania ar trebui să-i înveţe pe adulţi ce repercusiuni formidabile produc asupra copiilor violenţele din familie sau violenţele direct asupra lor.

În încheiere, invit pe toţi cei care doresc să participe pe data de 1 iunie la Palatul Parlamentului la o conferinţă de presă a Organizaţiei Neguvernametnale "Salvaţi copiii!" care va iniţia o campanie pe termen lung privind combaterea violenţei asupra copilului. Deci, pe 1 iunie, vă dăm întâlnire la Parlamentul României, la orele 11, toţi cei care sunteţi îngrijoraţi de soarta copiilor voştri şi a României.

Vă mulţumesc frumos.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, doamna deputat.