Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Andrian Mihei.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Andrian Sirojea Mihei:

Vă mulţumesc, doamna preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaratia politica: "Donarea de sânge, un act voluntar, anonim, umanitar şi benevol"

Săptămâna aceasta, pe data de 14 iunie, este sărbătorită Ziua Mondială a donatorilor de sânge. Am avut curiozitatea de a căuta să văd cum este reglementat acest aspect şi am avut o surpriză. De fapt, deoarece ţine de ministerul sănătăţii, este mult spus surpriză. Modul în care s-a procedat la reglementarea acestui aspect, în cadrul faimoasei reforme, caracterizează, în fapt, întreaga activitate a ministerului din ultima vreme.

Să vă fac un scurt rezumat. Din 1995, această activitate era reglementată prin legea nr.4 din 10 ianuarie 1995 privind donarea de sânge, utilizarea terapeutică a sângelui uman şi organizarea transfuzională în România. În octombrie 2005, a fost adoptată legea nr.282 din 5 octombrie 2005 privind organizarea activităţii de transfuzie sanguină, donarea de sânge şi componente sanguine de origine umană, precum şi asigurarea calităţii şi securităţii sanitare, în vederea utilizării lor terapeutice, care ar fi intrat în vigoare la 120 zile de la publicare, cu excepţia art. 46 care intra în vigoare la 3 zile de la publicare, respectiv de la 13 octombrie 2005. Mai pe scurt, în februarie, legea ar fi intrat în vigoare.

Noua lege, după cum scrie la articolul 4 "promovează următoarele principii" şi anume "donarea de sânge este un act voluntar, anonim şi neremunerat" şi "Drepturile şi obligaţiile donatorilor sunt stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii."

Dar, în februarie, când să intre legea cea nouă în vigoare, onor ministerul promovează ordonanţa de urgenţă nr.7 din 16 februarie 2006 pentru aşa-zis modificarea legii nr. 282/2005, ordonanţă care modifică art.16 în "Art. 16. - Drepturile şi obligaţiile donatorilor se aprobă prin hotarâre a Guvernului." şi prevede că suspendă restul de dispoziţii ale legii nr.282, cu excepţia art. 46, până la data de 30 septembrie 2006, inclusiv.

Cum motivează domnul ministru această hotărâre? Spunând că legea nr.282 a fost dată pentru a transpune în legislaţia internă prevederi din directivele Uniunii Europene, însă că ea presupune eforturi financiare şi materiale importante şi că deoarece beneficiile ce se acordă donatorilor sunt de competenţa altor ministere, dumnealui nu poate pune în aplicare prevederile articolului 16, prin care drepturile şi obligaţiile donatorilor se stabilesc prin ordin al ministrului sănătăţii.

În fapt, dacă nu ar mai exista recompensele oferite acum, ar determina şi pe cei puţini care se duc să doneze anume pentru aceşti bani şi criza care ar apărea în sistemul sanitar ar putea cu greu fi controlată, nemaiexistând posibilităţi concrete de motivare a acestora.

Vă întreb, stimaţi colegi, până când ministerul sănătăţii se va mai juca de-a schimbatul regulilor înainte de a le pune cap la cap şi înainte de a stabili clar nişte criterii coerente asupra cărora să nu mai revină imediat. Practic, în fiecare domeniu aşa-zis reformat, treaba s-a făcut bulversând iniţial întregul sistem şi dregându-l din mers. Iar eu zic că aceasta nu este o maneiră profesionistă de a face treaba. Aşa, ... după ureche, probabil că ar fi putut face reformă orice cetăţean. Şi cine ştie dacă nu ar fi ieşit ceva mai coerent.

Menţionez că articolul 46, cel care a rămas nesuspendat din legea nr.282 spune că în termen de 60 de zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial, Ministerul Sănătăţii va elabora şi va înainta Guvernului un proiect de hotărâre a Guvernului privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Comitetului Consultativ pentru Promovarea Donării de Sânge, deci 60 de zile de la data de 13 octombrie 2005. Mai precis, la data de 15 decembrie 2005 acestea trebuiau finalizate.

Totuşi, abia în mai 2006 a fost numit respectivul comitet care va funcţiona pe lângă Ministerul Sănătăţii şi va fi responsabil de promovarea acţiunilor de donare de sânge şi de armonizarea legislaţiei în domeniu cu reglementările Uniunii Europene. Păi, nu făcuse legea adoptată şi suspendată până în septembrie armonizarea?

Printre atribuţiile comitetului se numără pregătirea unor soluţii, pe care le va prezenta Ministerului Sănătăţii, în vederea elaborării proiectului Strategiei naţionale pentru promovarea donării de sânge şi a Planului naţional de implementare a acesteia, care se va înainta Guvernului spre aprobare.

Mai sunt 3 luni până când legea nr.282 reintră în vigoare, evident, dacă nu cumva se prelungeşte suspendarea încă o dată. Timp în care, se pare, comitetul abia numit cred că de-abia va reuşi (oare?) să elaboreze proiectul strategiei de promovare a donării voluntare de sânge şi planul naţional de implementare a acesteia. Mă întreb, până acum de ce nu s-a lucrat la această strategie? Din octombrie şi până acum ar fi trebuit să fie conturată şi deja implementată, astfel încât, în septembrie, când numărul donatorilor va scădea drastic, măcar câţiva cetăţeni sensibilizaţi de campaniile ministerului să mai furnizeze sânge.

Acum două săptămâni a avut loc la Constanţa Conferinţa Internaţională a Asistenţilor Medicali, organizată de Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România, filiala Constanţa, unde cei prezenţi se amăgeau că nu scrie în nici o prevedere a U.E. că în mod obligatoriu trebuie ca donatorii să nu mai primească bonuri valorice şi că acestea vor fi păstrate în continuare, precum şi celelalte facilităţi pe care legea abrogată, însă prin suspendarea celei noi, încă în vigoare, le prevede. Rezultă că nici intern informaţiile nu circulă cum ar trebui, ce să ne mai aşteptăm să fie informată corect populaţia.

Totuşi, recomandarea directivei 2004/33/EC, Articolul 7, punctul 2 spune că "Statele membre iau măsurile necesare pentru a încuraja donările voluntare, în vederea garantării că, în măsura în care este posibil, sângele şi componentele sanguine provin de la aceste donări."

Conform ultimelor statistici, România se află pe ultimele locuri în Europa, cu doar 17 donări la mia de locuitori. Stimulentele date donatorilor până acum, în bonuri valorice şi reduceri la transportul în comun, nu au reuşit să atragă decât prea puţini cetăţeni în centrele de transfuzie sanguină, iar aceştia fac parte din categoriile defavorizate, sunt oameni care îşi vând sângele pentru o bucată de pâine. Din 2007, însă, orice stimulent financiar pentru donatori va disparea, apelându-se astfel la simţul civic al românilor. Totuşi, campaniile de sensibilizare pentru donarea de sânge făcute până acum nu au reuşit să impresioneze cetăţenii, chiar organizatorii recunoscând că eficienţa acestora este aproape egală cu zero.

Nici nu vreau să mă gândesc cât ar dura implementarea unui sistem informatic la nivel naţional, care să interconecteze şi gestioneze optim sângele existent, pentru a se evita, pe de o parte, consumarea sângelui din grupe rare pentru grupele comune, atâta timp cât există în altă parte sânge compatibil şi, pe de altă parte, pentru a se evita căutarea unei grupe de sânge telefonic, sunând colo şi dincolo, în timp ce pacientul suferă şi timpul de reacţie, pentru el, este vital.

Sper ca în pofida debandadei din ministerul sănătăţii, românii, care mereu şi-au dovedit generozitatea şi spiritul de întrajutorare, indiferent cum va fi legea începând din septembrie, să-şi dovedească încă o dată altruismul şi să facă în aşa fel încât, măcar de la ei, câtorva români să le fie mai bine, atunci când au nevoie de sânge.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc.