Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Conservator, domnul deputat Sergiu Andon.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Sergiu Andon:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Doamnelor şi domnilor colegi,

Consacru această declaraţie politică intitulată "Bătrânii şi Europa" îmbătrâniţilor şi îmbătrânibililor României.

Duminică, 1 octombrie, a fost Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice, eveniment precedat de diferite manifestări ale acestei categorii de cetăţeni.

În judeţul Dâmboviţa, pe care am onoarea să-l reprezint în Parlament, întâlnirea persoanelor vârstinice s-a ţinut miercuri, 27 septembrie. Am insistat asupra datei pentru că, de atunci, aceasta este prima şedinţă a Camerei Deputaţilor consacrată declaraţiilor politice.

mă aflu sub impresia semnificaţiei tulburătoare a zilei de 27 septembrie 2006. Era prima noastră zi de aşa-zisă "ţară europeană". O dramatică întrebare mi s-a ridicat atunci în faţă: cum sunt vârstnicii Europei şi cum sunt ai noştri?

Pe europeni îi vedem şi pe aici, străbătând şi fotografiind culoarele Palatului Parlamentului, îmbrăcaţi lejer, în şlapi, în şort, volubili, râzând cu dantura completă, voiajând deconectaţi, destinşi, fericiţi.

Îi vedem şi pe-ai noştri, câteodată chiar sub ferestre, demonstrând dincolo de garduri sau pe străzi, flendurând plasele lor de plastic cu priviri circumspecte şi încărcate de reproş.

Mai bine decât să invocăm aderarea zi de zi, am face această comparaţie: să considerăm că vârstnicii sunt oglinda unei societăţi, chipul trist şi mătuit de grijă al îmbătrâniţilor României este chipul ţării noastre înseşi.

De aceea, vă chem şi vă implor: nu priviţi aderarea luând în calcul numai economia, salariile, şoselele, inflaţia, şomajul şi obsesiile doamnei Macovei. Comparaţi zi de zi şi vârstnicii noştri cu vârstnicii continentului. Să ne uităm în această oglindă reală. Până nu vom vedea acelaşi fel de chipuri, expresia aceluiaşi mod de viaţă, nu vom fi integraţi.

Noi, ca parlamentari, putem face mult pentru a grăbi acest proces. Cele mai urgente mi se par trei căi de acţiune:

1. să identificăm surse de finanţare pentru mărirea pensiilor, fie şi printr-o contribuţie fiscală sporită din partea marilor profitori ai tranziţiei;
2. să inventariem legile în favoarea persoanelor vârstnice, pe care însuşi Parlamentul le-a votat acum sau în legislaturile trecute, dar care au rămas literă moartă; să acţionăm cu toată vigoarea pentru a obliga Guvernul şi ministerele să le transpună în viaţă;
3. să studiem soluţiile sociale şi legislative pe care ţările avansate le-au adoptat pentru persoanele vârstnice şi să ne impunem propriul nostru acquis comunitar, special pentru a face ca şi bătrânii României să cunoască o rază de fericire, să înceapă să semene şi ei cu bătrânii Europei.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.