Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Din partea Grupului parlamentar al P.D., domnul deputat Petru Movilă.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Petru Movilă:

Declaraţia mea politică de astăzi se numeşte: "Legea privind aplicarea legii".

Stimaţi colegi,

Stau şi mă întreb dacă toată activitatea noastră din Parlament înseamnă ceva pentru cineva? Discutăm proiecte de lege, discutăm articole din legi, fiecare în parte, încercăm să prevedem orice situaţie pe care o poate naşte acel articol sau articolele legislative, aprobăm aceste legi pentru o bună guvernare, pentru aşa-numita ordine în stat. Şi mai departe? Nimic.

Legea se aplică după bunul plac sau după cum o cer interesele unei persoane sau a unui grup de persoane. Pachetul de legi funciare a ajuns să fie interpretat după cum îi taie capul pe cei puşi să vegheze la aplicarea legislaţiei - bună, rea - aşa cum a fost votată.

Începând cu primarii, consilierii locali, membrii comisiilor de aplicare a Legii fondului funciar, şi terminând cu magistraţii, fiecare are propria interpretare a legii şi nici una din aceste interpretări nu se pliază pe litera actului normativ. Legea privind vânzarea spaţiilor cu destinaţie cabinete medicale este redefinită în fiecare comunitate după interesele locale. Nici măcar lista cabinetelor ce urmează a fi scoase la vânzare nu a fost aprobată de către consiliile locale din ţară. Vorba aia: "Atâtea bordeie, atâtea obiceie".

Codul fiscal a ajuns "ciuca scandalurilor" în mai toată ţara. Una este definiţia dată de contribuabil, o cu totul alta cea emanată de inspectorii fiscali.

Statul român a fost obligat să plătească milioane de euro despăgubiri celor cărora Curtea Drepturilor Omului le-a dat dreptate. Cum s-a ajuns la această situaţie absurdă, în care străinii să interpreteze legea românească mult mai bine decât magistraţii noştri? Răspunsul este tranşant de simplu: ei au aplicat litera legii, judecătorii români au interpretat litera legii.

Zeci de mii de români s-au luptat prin instanţe pentru obţinerea dreptăţii. Înarmaţi cu o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, ba pe deasupra şi investită cu titlu executoriu, au crezut că l-au prins pe Dumnezeu de un picior. Eroare! Acea hotărâre s-a dovedit şi se dovedeşte a fi "apă de ploaie". De ce? Pentru că fiecare a interpretat cum a vrut litera legii, iar hotărârile judecătoreşti au ajuns să fie luate în derâdere.

Lista unor astfel de exemple este foarte lungă. Şi, de aceea, mă întreb dacă toată activitatea noastră în Parlament înseamnă ceva pentru cineva? Or, poate, este nevoie de o lege privind respectarea legii? Una în care articolul unic să sune cam aşa: "Legea este făcută pentru a fi respectată de toţi cetăţenii români, fără excepţii, aşa cum a fost ea votată. În caz contrar, se vor aplica măsurile prevăzute de lege". Iar măsurile vor face parte din normele metodologice de aplicare a Legii privind respectarea legii.

Dar chiar şi atunci se vor găsi unii care să interpreteze legea după bunul plac.

Mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.