Parliamentary debates

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea Grupului PSD, domnul Soporan.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Aş dori să prezint în faţa dumneavoastră declaraţia politică: "De la Ion Cristoreanu la plicul liberal."

Am participat, ca fiu al zonei, împreună cu alţi colegi, cu mare plăcere, răspunzând invitaţiei primarului comunei Tritenii de Jos, la Festivalul-Concurs Naţional pentru voci bărbăteşti Ion Cristoreanu, ediţia a V-a, dedicat unui fiu al locului, ajuns unul dintre cei mai mari reprezentanţi ai cântecului popular şi tinerilor care se doresc continuatori ai marelui artist.

O zi frumoasă, săteni mândri că Ion Cristoreanu a fost de-al lor şi, în acelaşi timp, dornici să asculte cântecele cunoscute în noi interpretări ale tinerilor emoţionaţi şi dornici să îşi câştige reputaţia de laureat al concursului şi continuator atestat al marelui cântăreţ.

În această atmosferă, au apărut tineri purtând însemnele PNL-ului, care înmânau celor prezenţi plicuri cu un mesaj din partea unui coleg deputat liberal. Mă aşteptam ca acesta să cuprindă puntul de vedere liberal cu privire la problemele profunde ale României reale.

Consider că, pe o pagină, se puteau exprima poziţii liberale cu privire la atragerea fondurilor europene, având în vedere cota de utilizare extrem de scăzută, realizată până în momentul de faţă, la programele necesare pentru realizarea unui milion de locuri de muncă, care lipsesc în momentul de faţă dacă s-ar respecta gradul de ocupare a forţei de muncă existent la nivelul Uniunii Europene, la formularea politicilor naţionale pentru ca acestea să dea consistenţă apărării interesului naţional în cadrul structurilor Uniunii Europene, la rezolvarea problemelor sociale pentru copiii părăsiţi de părinţii plecaţi la muncă în ţările membre ale Uniunii Europene, la programele naţionale pentru echilibrarea stării economice şi sociale în context european, la proiectele pentru asigurarea dezvoltării durabile, în contextul în care şi România este afectată de schimbările climatice, la programele pentru modernizarea satului românesc, pentru constituirea pieţei agricole, care să fie favorabilă şi agricultorilor români.

Sincer, nu mă aşteptam, având în vedere doctrina liberală, la teme care vizează creşterea veniturilor pentru familiile care muncesc din greu şi trăiesc doar din salariu, deoarece în conformitate cu logica liberală, exprimată sintetic de Michel Husson, profesor la Institutul de statistică din Franţa: "Inegalităţile de remunerare se explică, chiar se justifică prin politica mai mult sau mai puţin lărgită a calificărilor, care ar trebui să o reflecte pe cea a productivităţii individuale. Orice strategie de politică publică, fie ea bine intenţionată, care şi-ar propune corectarea ierarhiilor salariilor, ar constitui o sursă de şomaj. Această pseudoraţionalitate, postulat fundamental al economiei dominante, ajunge să asimileze munca ca un bun de schimb ca oricare altul şi fondează o filozofie socială care legitimează inegalităţile în numele eficacităţii."

Nu s-a întâmplat nimic din ceea ce ar fi trebuit să se realizeze într-o campanie electorală care vizează primul exerciţiu de alegere a reprezentanţilor României în Parlamentul European.

Mă aşteptam să se pună în dezbatere, în context european, pe baza doctrinei liberale, raportul existent între România aşteptării şi România activă, în care, la o populaţie de 21,6 milioane de locuitori, salariaţii reprezintă o populaţie de 4,6 milioane de locuitori, adică populaţia activă reprezintă o pondere de 21 %. Dacă ne-am raporta la situaţia Cehiei, unde populaţia activă reprezintă o pondere de 48 %, am constata, cu sinceritate, cât de lung este drumul integrării reale în Uniunea Europeană, deoarece ar trebui să realizăm la nivelul României, pentru a egala performanţa amintită, încă 5,7 milioane de locuri de muncă.

Dintr-o analiză sumară a bugetului la nivelul veniturilor şi cheltuielilor, se constată că veniturile populaţiei estimate pentru 2008 vor fi de 31 de miliarde euro, iar cheltuielile efective vor fi duble, ridicându-se la 63 de miliarde de euro.

Într-o asemenea situaţie dramatică, colegul liberal, în loc să prezinte programul partidului pe care-l reprezintă în rezolvarea acestei situaţii, ne propune, din nou, tema specifică anilor '90 şi revenită, în ultima perioadă, în discursul politic al celor care văd mai uşor trecutul, decât să previzioneze european viitorul dezvoltării durabile a României, adică tema comunismului sau, mai exact, a comuniştilor şi neocomuniştilor, care, conform formulei de distribuţie liberală, se găsesc doar în Partidul Democrat şi Partidul Social Democrat.

Dacă am fi corecţi şi am face analize bazate pe cifre, am constata realităţi prin compararea stărilor din 1990 şi din 2007, la nivelul judeţului Cluj, care cu greu ar putea explica superioritatea dezvoltării speculative liberale, în care, din păcate, capitalul creat în România nu lucrează încă eficient pentru români.

Să dăm câteva exemple:

• numărul salariaţilor în 1989 a fost de 284522, iar la sfârşitul anului 2006 era un număr de 185 de mii, adică salariaţii anului 2006 reprezintă o pondere de 65 % din numărul celor din 1989;
• producţia industrială a anului 1989 a fost de 2,466 miliarde dolari, iar a anului 2006 era de 1,138 miliarde de dolari, adică producţia anului 2006 reprezintă o pondere de 46 % din producţia anului 1989;
• raportul salariaţi/pensionari, în anul 1989, a fost de 3,5 la 1, iar în anul 2006 a fost de 1,2/1;
• numărul de locuinţe construite în perioada 1979-1989 a fost de 60.371.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rugăm să limitaţi expunerea.

Domnul Vasile Filip Soporan:

Închei aici prezentarea făcută, urmând ca restul prezentării să o depun la secretariatul şedinţei.

Vă mulţumesc.

(Continuarea declaraţiei a fost consemnată conform materialului depus la preşedintele de şedinţă.)

• numărul de locuinţe construite în perioada 1979-1989 a fost de 60.371, iar în perioada 1990-2005 a fost de 14036.

Cu un salariu mediu net pe economie, în anul 2006 se putea cumpăra doar jumătate din cantitatea de carne cumpărată în anul 1989, cu acelaşi salariu mediu net, 46% din cantitatea de lapte, 30% din cantitatea de energie electrică şi 28% din cantitatea de gaz metan.

Nu mă aştept încă la o analiză obiectivă a comunismului, deoarece persistă pentru foarte mulţi imaginile urâte, drame şi multă umilire, care nu ar trebui să se mai întoarcă în România. Dar, în acelaşi timp, simt nevoia definirii unei performanţe economice a capitalismului şi capitaliştilor din care cei mai mulţi nu mai fac parte, în care românii să simtă că în planul vieţii lor s-au produs schimbări ce duc la un trai mai bun, la decenţă, la viitor asigurat prin muncă pentru copii, la produse performante româneşti.

Am amintit toate acestea pentru că este nevoie şi de echilibru politic şi de un echilibru real între libertate, democraţie şi stare economică, atât la nivel individual, cât şi la nivel naţional.

Am avut ocazia de a participa la o întâlnire cu doamna Susanne Kastner, membră a social-democraţiei germane, vicepreşedintă a Bundestag-ului german, în care am observat, din prezentarea făcută, diferenţa existentă între seriozitatea unei social-democraţii adevărate, care a condus Germania la dezvoltare, şi superficialitatea prezentării liberale, care conduce la nedezvoltare.

Ea a spus că i se pare trist că, de aproape un an, România nu reuşeşte să creeze structurile publice necesare pentru cheltuirea unei sume cât mai mari din fondurile venite din partea Uniunii Europene, care sunt de 32 de miliarde de euro. "Ministrul economiei şi finanţelor a spus că nu este aşa de grav şi că şi alte ţări nou intrate în Uniune au avut dificultăţi în accesarea banilor. Dar nu exemplele negative trebuie urmate, ci cele pozitive, şi acestea sunt destule." - a subliniat Kastner.

Cred că aceasta este o poziţie corectă, de care Guvernul şi liberalii ar trebui să ţină seamă şi să iasă din superficialitatea şi autosuficienţa care-i domină.

Problema comunismului şi a condamnării lui ţine, în primul rând, de trecut şi din ce în ce mai mult de istorie. Însă locurile de muncă bine plătite, serviciile medicale de calitate, pensiile care să asigure un trai decent, infrastructura bine pusă la punct ţin de viitor şi nerealizarea lor ar trebui să îngrijoreze guvernanţii. Aceasta ar fi cea mai bună campanie electorală, dragi colegi.

Dragi colegi,

găsiţi agenda cetăţeanului şi adaptaţi-vă ei, pentru o guvernare corectă.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.