|
Domnul Mihai Dumitriu: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Privatizarea şi guvernarea de dreapta". Domnule preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Privatizarea, unul din jafurile naţionale prin care proprietatea de stat, rezultat al osârdiei depuse de întregi generaţii prin care statul comunist a ridicat combinate, fabrici, baraje, canale, scoli, grădiniţe s-a făcut pe baza anticomunismului primitiv, esenţialmente ipocrit promovat exact de cei care profitaseră din plin de comunism. Propaganda de tip bolşevic folosită cu brio de noii ştabi ai României prin negarea a tot ceea ce realizase statul socialist în plan economic au creat climatul necesar furtului cu acte în regulă. Dacă industria românească se reducea la un morman de "fiare vechi" era normal ca nimeni sa nu se mai întrebe de ce se vindeau pe nimic nu numai întreprinderi neperformante, ci şi întreprinderi care cu un mic efort de modernizare ar fi putut rivaliza rapid cu cele din Occident. Privatizate pe sume infime, fabricile comuniste au fost vânate rând pe rând pentru terenurile de sub ele: preţul pentru fiecare metru pătrat "a explodat" după demolarea clădirilor. Procedeele folosite de AVAS sunt simple: 1. Segmentarea fluxului tehnologic prin împărţirea în întreprinderi mai mici cu management propriu, directori proprii cu salarii de sute de milioane, cu consilii de administraţie proprii formate din persoane care nu erau interesate de bunul mers al unităţii, ci de indemnizaţiile primite, procentual din retribuţia directorului. Exemple: 2. Privatizarea pe module cu sprijinul firmelor căpuşă care aparţineau celor din administraţia unităţilor sau sindicaliştilor. - Uzinele "Republica" (9800 salariaţi) a căror privatizare s-a făcut în anul 2003 cu 1,9 milioane de Euro, producea ţevi petroliere, având o suprafaţă de 30 de hectare, în prezent metrul pătrat a ajuns la 1000 Euro.
- Uzinele "Semănătoarea" au fost privatizate în anul 2000 cu 1,1 milioane Euro, cu o suprafaţa de 43 de hectare, acum costă 1200 Euro metrul pătrat.
- Uzinele "Tractorul" Braşov, privatizate în anul 2007 cu 77 milioane de Euro, în suprafaţă de 121 hectare, pe suprafaţa căreia se ridică un proiect imobiliar de 800 milioane de Euro.
- "Aro" Câmpulung, privatizată cu 150.000 de Euro, valorificată pe bucăţi cu 3 milioane Euro.
În judeţul Iaşi, de aceleaşi tratamente "s-au bucurat" Uzina de Fibre Sintetice, Uzina Metalurgică Nicolina, CUG, Fabrica de Ulei "Unirea" şi, mai nou, Fabrica de Antibiotice. În locul lor se construiesc spaţii comerciale, blocuri şi clădiri pentru birouri. Guvernanţii aduşi la putere de Preşedintele Băsescu, prin Alianţa PNL-PD, continuă jaful cu privatizarea întreprinderilor româneşti, fabricile din ţară dispărând una după alta şi "se plâng" că importurile sunt mai mari decât exporturile, că se consumă mai mult decât se produce. O miză majoră este falimentarea industriei de apărare şi în mod deosebit a Uzinei Mecanice Bucureşti, producătoare de tancuri. Nu trebuie să pierdem din vedere fetişizarea privatizării. Nenorocirea economiei socialiste n-a constituit-o proprietatea de stat, deoarece ea a fost şi mai este încă şi în ţările capitaliste cele mai performante economic. Nenorocirea a constat în absenţa liberei concurenţe. Prin trecerea la economia de piaţă nu numai proprietatea individuala, ci şi cea cooperatistă şi cea de stat se supune legilor concurenţei. Acţionar, asemenea celorlalţi acţionari capitalişti, statul avea tot interesul în numirea unor manageri eficienţi cel puţin în unităţile economice considerate strategice pentru o ţară. Am în vedere întreprinderile pentru medicamente, armament, energetice, pentru producerea alimentelor de bază. Guvernanţii Alianţei D.A. - PNL-PD prin vocile autorizate, Emil Boc şi Călin Popescu-Tăriceanu afirmă: "Avem de apărat interesele celor mulţi, interesele în democraţie, interesele poporului, adică interesul public." Sunt de crezut? Stimaţi guvernanţi şi parlamentari, Vă solicit o analiză serioasă şi profesională mai presus de bătăliile politice, Puterea şi Opoziţia împreună, pentru a stabili drumul pe care România trebuie să-l parcurgă pentru a se alătura Uniunii Europene, în parcursul dezvoltării durabile, printr-o economie nu numai profitabilă clasic, ci şi profitabilitatea într-un raport cu protecţia mediului, conservarea resurselor şi eficientizarea energetică a activităţilor desfăşurate. Diferenţa mare de preocupări între UE şi România pune în pericol statutul de ţara membră a UE în contextul măsurilor care se preconizează la nivel european şi global. Vă mulţumesc.
|