Parliamentary debates

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea Partidului România Mare, dau cuvântul domnului Ştefan Baban.

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

"Un nou an şcolar, aceleaşi vechi probleme"

A început un nou an şcolar, dar scandalurile şi mai ales disputele politice din acest domeniu nu au încetat nici măcar în vacanţa de vară. Iar acum, campania de mitinguri, demonstraţii şi nemulţumire începe să se intensifice, deoarece boicotarea unui an şcolar, fie la început, fie la nivel de semestru, a devenit, cel puţin în ultimii 10 ani, un instrument de şantaj, mai ales din partea liderilor sindicali.

Reforma învăţământului românesc pare că nu se mai termină. Schimbările bruşte, atât în politica aplicată învăţământului, ideile apărute peste noapte în capul miniştrilor şi puse în practică de a doua zi, degringolada şi debusolarea copiilor, părinţilor, profesorilor, scandalurile legate de banii arvuniţi pentru examene de capacitate şi bacalaureat, toate demonstrează heirupismul de care dau dovadă tot cei implicaţi în procesul de modelare şi formare a noii generaţii.

Oricum, pentru fiecare părinte, întâlnirea cu această reformă începe cu înscrierea copilului la grădiniţă. Locurile insuficiente, starea de degradare a imobilelor în care se află aceste instituţii, indiferenţa autorităţilor locale pentru igienizarea şi repararea încăperilor, "taxa" de înscriere pe un loc eligibil, ca să nu mai vorbim de nervii şi alergătura părinţilor, toate denotă incoerenţa şi incapacitatea autorităţilor de a schimba ceva, de a aduce ceva nou şi eficient în acest domeniu important al vieţii româneşti.

Bucuria copilului tău de a deveni şcolar este adumbrită de aceleaşi etape pe care trebuie să le parcurgi, începând cu cel puţin doi ani înainte de clasa I. Astfel, te poţi trezi că nu mai poate fi înscris la şcoala dorită, în anul respectiv. După euforia câştigării acestei bătălii, urmează enormele cheltuieli făcute pentru "bobocel", începând de la uniformă şi ghiozdan şi terminând cu caietele speciale şi obişnuite care trebuie neapărat cumpărate şi care îngreunează purtatul acestuia zi de zi.

De altfel, până şi specialiştii au atras atenţia că inutil copiii din clasele primare îşi încarcă ghizdanul, deoarece la şcoală li se cer foarte multe caiete care sunt folosite doar 15-20 minute, restul fiind pentru lucrul acasă. Excesul de zel al învăţătorilor face ca, de multe ori, părinţii, bunicii sau chiar cei care sunt plătiţi să aibă grijă de cei mici, să îi însoţească pe aceştia la şcoală pentru a le duce ghizdanul până la terminarea claselor primare.

Ciclul gimnazial şi liceal creează la rândul lor automat alte probleme, începând cu informaţiile anoste şi multe care trebuie asimilate şi care nu reuşesc să-l facă pe elev să acumuleze un minim de cunoştinţe pentru cultura generală şi terminând cu scandalurile anuale legate de examenele de capacitate, recte teste naţionale şi, respectiv, examenele de bacalaureat, precum şi de sumele cu care acestea sunt "însoţite" pentru ca totul să decurgă după placul tuturor părţilor implicate: părinţi, elevi, profesori.

Învăţământul universitar este şi el într-un adevărat colaps: mulţi studenţi admişi, doar pe bază de dosare, în specialităţi care nu-şi au căutare pe piaţa forţei de muncă, dezinteresul tuturor pentru aprofundarea de cunoştinţe, urmărind doar obţinerea, pe bani sau doar pe o spoială de informaţii, a unei diplome pe care foarte puţini o vor folosi în domeniul pentru care s-au pregătit. Iar cea mai bună dovadă că se eliberează diplome pe bandă rulantă atât în învăţământul superior de stat, cât şi privat, o reprezintă ca exemplu recentul concurs organizat de Institutul Naţional al Magistraturii pentru ocuparea posturilor vacante de judecător sau procuror, unde cunoştinţele candidaţilor au fost mediocre, obţinând marea majoritate între 15-35 de puncte din total 100.

Învăţământul românesc, la toate nivelurile, arată aşa cum este prezentat de către toţi cei implicaţi: ministru, profesori, elevi, studenţi. Şi, sincer, nu putem să cerem mai mult copiilor noştri, având în vedere că tocmai cei care trebuie să-i instruiască, fie nu deţin suficiente cunoştinţe profesionale, fie sunt adepţii copiatului, deci ai trişării, aşa după cum am aflat la susţinerea examenelor de titularizare sau de obţinere a gradului. Dar, an de an, pretenţiile dascălilor, mai ales cele financiare, sunt din ce în ce mai mari, fără a fi acoperite de rezultate valoroase ale activităţii depuse de ei.

Vor mai trece mulţi ani până când şcoala românească va ieşi din criză. Până atunci nu putem face altceva decât să comentăm calitatea slabă şi decadenţa învăţământului autohton. Şi, aşa va fi, dacă mentalitatea guvernanţilor, indiferent de doctrinele şi partidele ce le reprezintă, ale dascălilor, ale elevilor şi părinţilor acestora nu se schimbă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Domnul chestor Miron Ignat a depus în scris.

Domnul Gheorghe Chiper a depus în scris.