Parliamentary debates

Domnul Eugen Nicolicea:

Din Partidului România Mare, domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Adrian Moisoiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În primul rând, vreau să spun că îl deplâng pe colegul meu liberal, care în felul acesta dă dovadă încă o dată de lipsă de coloană vertebrală faţă de partidul pe care-l reprezintă.

Declaraţia mea politică de astăzi este intitulată "Încă mai cred în demnitatea poporului român".

Apropierea alegerilor i-a pus pe UDMR-işti pe jăratec.

În cei 18 ani care au trecut din decembrie 1989, au forţat nota şi au reuşit să obţină drepturi la care nici nu visau. Tot timpul au făcut referire la "discriminare pozitivă" şi au reuşit. Bravo lor!

Iar, atunci când românii se mai trezesc, fac referiri la drepturi câştigate. Chiar şi dacă acestea nu sunt constituţionale. Şi plusează în continuare. Degeaba P.U.N.R., în timpurile existenţei sale, sau Partidul România Mare actualmente, încearcă să le mai potolească zelul. Modul în care îşi folosesc relaţiile formate cât şi şantajul, este de felicitat. Au oameni infiltraţi în tot felul de posturi în Executiv, la toate nivelurile, nu numai în poziţii de lider, ci mai ales în poziţii de filtru, astfel încât nimic nu mişcă în ţara asta, fără ca ei să nu fie informaţi şi să acţioneze înainte ca românii să înţeleagă cum se pune problema. Ei plusează fără limită, fiindcă ştiu că, în final, tot le va rămâne ceva.

Şi dacă miza ar fi menţinerea monopolului asupra regiunilor cu preponderenţă maghiară... Dar s-au întins. Doctrina lor este menţinerea aprinsă a flăcării urii, iar pentru aceasta au pregătit în permanenţă câte un butuc, pentru a fi aruncat pe jar.

Cine vrea să observe vede că, deşi au putere deplină în regiunile pe care le păstoresc, UDMR-ul nu a ridicat un deget pentru modernizarea infrastructurii acestora şi atragerea de fonduri comunitare în aceste zone.

Mai nou, doresc ca limba maghiară să fie limbă oficială regională. Oare restul nu contează? Într-o recentă conferinţă de presă la Târgu-Mureş, preşedintele Markó Béla a declarat că preocupările legate de bilingvism şi statutul minorităţilor vor fi şi în viitorul program de guvernare al UDMR. "Program de guvernare", dar de unde ştiu ei că vor fi la guvernare? Oare jocurile de culise să fie deja făcute?

Totodată, Markó Béla a mai declarat că "Bilingvismul ar însemna ca, în anumite unităţi administrativ-teritoriale, cele două limbi, româna şi maghiara, să aibă un statut eventual egal, ceea ce nu există în acest moment. În programele noastre viitoare trebuie să existe acest deziderat şi trebuie să stimulăm măsuri concrete în acest sens. Vom relua şi problema legii minorităţilor, care în acest moment se află la Camera Deputaţilor, şi alte probleme legate de convieţuirea etnică". El a precizat că limba maghiară poate să devină a doua limbă oficială, însă numai pe teritoriul unde minoritatea maghiară este în majoritate. Ce s-ar întâmpla dacă toţi minoritarii ar dori acelaşi lucru în acele zone unde ei sunt majoritari? (Oare recenta experienţă cu mărirea salariilor cadrelor didactice nu este suficientă, pentru a observa cum s-au declanşat în lanţ solicitările de mărire a salariului pentru toţi bugetarii?).

Întrebat dacă aceste zone sunt în afara judeţelor Harghita, Covasna şi Mureş, Markó Béla a apreciat că judeţe precum Clujul sau Bihorul nu reprezintă diaspora. Pe de altă parte, senatorul Frunda a propus mai mulţi magistraţi de limbă maghiară, deoarece un om îşi exprimă mai bine o problemă în limba maternă. Totodată, el a susţinut că trebuie modificat pragul privind utilizarea limbii materne în administraţia publică şi în instituţiile publice de la 20%, cât este în prezent, la 10%, cât şi inscripţionarea bilingvă a instituţiilor publice, străzilor etc. Oare câţi maghiari s-au rătăcit de exemplu prin Târgu-Mureş, neputând citi numele unei străzi, deşi ei îşi însuşiseră limba oficială a statului în şcoală!?

Întreb: ce amestec are ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Ungariei, Fűzesi Oszkár, care la Cluj-Napoca vedea "mai multe forme de autonomie care se pretează pentru Ţinutul Secuiesc" şi de ce nu i se arată de către Ministerul Afacerilor Externe măcar cartonaşul galben? De când are dreptul un ambasador al unei ţări străine să discute, propună şi eventual să decidă asupra hărţii României? Într-o stare de normalitate el nu trebuia imediat expulzat?

Mă opresc pentru două cuvinte referitoare la regimul de urgenţă în care a fost votată legea de acreditare a Universităţii maghiare "Partium" de la Oradea, care îi are ca profesori pe Orbán Viktor, preşedintele F.I.D.E.S.Z., şi Jeszenszki Geza, fost ministru de externe al Ungariei, în timp ce de exemplu, solicitarea de prelungire a termenului de depunere a adeverinţelor privind timpul lucrat "doarme de 10 luni" pe undeva, prin Camera Deputaţilor.

Se fac jocuri aparente, bune de adormit copiii: UDMR nu este de acord cu referendumul pentru autonomie în chiar momentul când ne pregătim să serbăm 90 de ani de la aniversarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, dar îl promovează cu tenacitate.

Pe de altă parte, printre numeroasele acţiuni anticonstituţionale şi duşmănoase faţă de poporul român, popa Tökés a declarat la Bruxelles: "Prin realizarea autonomiei se poate pune capăt procesului de asimilare dus de puterea românească. În ultimii 18 ani s-au schimbat doar metodele de asimilare, s-au înfrumuseţat, s-au democratizat, dar esenţa lor nu s-a schimbat. Românizarea secuimii a continuat prin colonizarea ortodoxă şi prin modificarea artificială a proprietăţii." Şi în altă parte: "Toate organizaţiile aparţinând Consiliului Autonom Maghiar din Bazinul Carpatic, şi astfel şi UDMR-ul‚ încă în acest an, în octombrie, împreună, vom face o vizită la Bruxelles, la Parlamentul European, solicitând sprijin internaţional pentru realizarea autonomiei teritoriale a ţinutului secuiesc, proclamându-ne cauza ca şi cea a Europei, asemănătoare problemei tibetane." Doresc să observ că, la fel ca oricare europarlamentar român...

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă rog să limitaţi expunerea.

Domnul Adrian Moisoiu:

Acum închei.

...Tökés László nu a depus vreun jurământ faţă de ţara care l-a făcut europarlamentar. Fiindcă nu s-a vrut! Dacă se vroia, chiar în lipsa unei prevederi constituţionale, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau o hotărâre a acestuia ar fi rezolvat imediat problema.

Mă doare că trebuie să recunosc faptul că suntem mereu în defensivă în faţa ticăloşilor care calcă în picioare Constituţia şi legile, iar guvernanţii sunt permanent dispuşi să negocieze teritoriul, limba, demnitatea şi înghit jigniri după jigniri.

Cine se va implica în apărarea Transilvaniei? Vorba academicianului David Prodan: "Transilvania şi iar Transilvania".

Cine ne va apăra în viitorul legislativ?

Cine îşi va aduce aminte de doctrina naţionalistă?

Vreau să cred că poporul român va şti cui să-i acorde votul. Încă mai cred în demnitatea sa!

Vă mulţumesc şi mă scuzaţi, domnule preşedinte.

Domnul Eugen Nicolicea:

Vă mulţumesc.

Aţi vorbit 7 minute din cele 8 alocate PRM-ului.