Parliamentary debates

Domnul Marian Sârbu:

De la PSD, domnul deputat Laurenţiu Nistor. Aveţi cuvântul.

Domnul Laurenţiu Nistor:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colegi,

declaraţia politică de astăzi se intitulează "Tupeul - ridicat de către actuala putere la rang de politică de stat".

Românii au cam început să se sature de ifosele unei puteri incompetente, dar pline de tupeu, care se închipuie a fi ombilicul Căii Lactee. Iar un eveniment serios petrecut cu doar câteva zile în urmă ar trebui să pună pe gânduri neuronul încă portocaliu. ..

Ne amintim cu toţii că a fost o perioadă în care consiliera a încă premierului Boc, doamna Andreea Vass, îşi etala dovezile şi de caracter, şi de educaţie, ştia să vorbească şi civilizat, era chiar o prezenţă plăcută, mai ales prin faptul că părea a fi şi o bună profesionistă. De la o vreme însă, jigneşte în stânga şi în dreapta, întocmai ca şi o altă faimoasă doamnă Vass a altor vremuri, mai comuniste, Ghizela, care făcea şi ea tot aşa, într-un fel ce seamănă ca două picături de apă cu actualul comportament şi limbaj al blondei consiliere a încă premierului Boc. Ghizela ne spunea că suntem duşmani ai partidului şi ai comunismului, trădători de ţară şi de neam dacă nu acceptăm politica PCR, pentru că de autism nu auzise încă! Şi a fost foarte apreciată acea doamnă Vass! Însă dacă Boc nu o trimite pe consiliera sa la munca de jos după această jignire, înseamnă că spusele blondei cu nervii în pioneze i-au mers la inimă!

Ce nu ştim însă e faptul că doamna Vass a lui Boc e şi mare specialistă-n boli psihice, pentru că a pus instantaneu un diagnostic greu - cel de autism - nu musai unei reporteriţe de la Antena 3, ci unei mase importante din poporul român, care doreşte să afle informaţii care o vizează direct de la o sursă considerată a fi demnă de încredere! Pentru că pensionarii sunt câteva milioane bune, iar informaţia era nu numai de interes gazetăresc, ci răspundea şi unui punct prioritar de pe agenda publică, răspunsul la întrebarea pusă afectând nu numai pensionarii, ci şi pe ceilalţi membri ai familiilor acestora, adică undeva pe la 50% din populaţia ţării, întrucât, într-o familie, dacă statul catadicseşte să reducă un venit, acest lucru ori va trebui să fie compensat de către ceilalţi membri ai familiei, ori vor trebui să rabde cu toţii reducerile de venituri, în ideea că aşa trăiesc bine în România băsistă! Iar când un răspuns la o întrebare legitimă are o asemenea greutate, dar a fost înlocuit cu o jignire a unei mari părţi din poporul român, care are pe agenda sa şi modul de evoluţie a pensiilor, doamna Vass taman s-a pus în postura candidatei perfecte la una din două: ori să-şi dea demisia, ori să fie demisă, pentru că acest popor nu e obligat să-i mai suporte nici evadarea caracterului, nici ţâfnele, nici dezinformările, nici salariul şi celelalte avantaje ale funcţiei, întrucât poporul doreşte să-i plătească doar pe acei care lucrează în interesul său, sau măcar se chinuie să salveze aparenţele.

Deci, cui nu are respect faţă de angajator şi nu respectă interesul acestuia, nu numai că i se recomandă să elibereze funcţia, ci e chiar indicat să fie dat afară, dacă nici măcar onorabilitatea unei demisii nu a mai rămas în acea persoană! În caz contrar, domnul Boc nu numai că va fi considerat solidar în ce priveşte acţiunile consilierei sale, dar ar putea să se considere chiar un iniţiator al comportamentului public viciat al consilierei sale şi că împărtăşeşte întocmai toate aserţiunile doamnei Vass, de care nu s-a grăbit deloc să se delimiteze, iar atunci suntem nevoiţi şi îndreptăţiţi să cerem chiar demisia premierului!

Lucrul cel mai grav este însă că astfel de persoane aspiră la cele mai înalte funcţii, atât în partid, cât şi în stat! Dacă ne amintim, "doamna" Vass candida pentru preşedinţia organizaţiei de femei a PDL. Acum suntem în situaţia împăratului din poveşti - cu un ochi să râdem şi cu altul să plângem: adică să ne bucurăm că "doamna" Vass n-a fost înzestrată cu o putere şi autoritate şi mai mare decât cea pe care o are acum, şi să ne întristăm că în sânul partidului de guvernământ, cel mai numeros reprezentat, s-a reînviat metoda bolşevică a candidatului unic ales cu unanimitate de voturi, a se vedea cazurile Mircea Andrei, doamna Sulfina Barbu..., iar situaţiile se observă că au tendinţa să se multiplice şi să se înrădăcineze ca atare, exact după metoda partidului unic.

Sigur că în politică avem nevoie de femei şi avem nevoie de femeie normală, plină de feminitate, delicateţe şi calităţi deosebite, genul Eva Peron, nu de tipul haiduc cu mâna permanent strânsă pe flintă şi cu charisma unui dulap de bucătărie muşcând din lămâi, prototipul actual pseudofeminin portocaliu.

Vă mulţumesc.

Domnul Marian Sârbu:

Mulţumesc.