Parliamentary debates

Domnul Petru Movilă:

"Reorganizarea administrativ-teritorială a României, între necesitate şi fantezia politică a USL"

Asistăm la o realitate neobişnuită pentru perioada postdecembristă. USL, beneficiind de un capital electoral cum n-a mai avut nicio alianţă politică ajunsă la guvernare după decembrie 1989, vrea să-şi implementeze proiectele fără a avea nicio bătaie de cap. Un astfel de proiect, extrem de important de altfel, este regionalizarea României.

Ani de zile am auzit marii lideri de astăzi ai USL cum au blamat regionalizarea şi cum au spus că această schimbare nu este nimic altceva decât un moft politic, girat de Traian Băsescu sau de Emil Boc, un proiect scris cu dedicaţie pentru membrii de partid.

Unul dintre susţinătorii actuali ai proiectului de regionalizare în varianta Dragnea este chiar ministrul Relu Fenechiu, cel care în 2011, atunci când Emil Boc a readus în prim-plan regionalizarea, spunea sus şi tare că Traian Băsescu şi PDL sunt disperaţi să facă regionalizarea, că au plecat de la 8 judeţe şi au ajuns să facă 18.

Astăzi, stimaţi colegi, observăm că USL, folosindu-se de majoritatea de 70%, face regionalizare în interesul membrilor de partid PSD şi PNL, cu zeci de capitale, fiecare gajată deja unui USL-list.

Ce să mai înţelegem din noua hartă a României, decât faptul că USL-iştii care lucrează la proiectul regionalizării s-au inspirat de la chinezi şi au decis că e momentul ca şi aici, la noi, în România, fiecare oraş să fie buricul pământului, fără a se mai şti cine şi ce atribuţii are şi, mai ales, cine răspunde pentru viitoarele gafe?

Minciuna şi demagogia USL, împănate de procentul majorităţii, le permite acestora să schimbe principiile şi regulile de la o zi la alta. Regulile blamate în urmă cu doi ani de zile, acum nu numai că sunt potrivite pentru actualul proiect, dar sunt şi supradimensionate.

Ce ne va aduce o regionalizare cu zeci de capitale? Cum va fi împărţită în mod corect România fără să fie o desconsiderare pentru istorie, pentru cultură şi cu oraşe promovate de faţadă, pentru a împăca mai mulţi membri ai USL care au bătut din picior şi au cerut să fie voievozi?

Experienţele Uniunii Europene au demonstrat că delegarea puterii de decizie la un nivel intermediar poate da şansa valorificării reale a unui potenţial latent de dezvoltare, întrucât conducerea unei regiuni este suficient de aproape pentru a orienta strategiile şi resursele către nevoile reale, specifice, şi, în acelaşi timp, destul de puternică pentru a crea cadrul unor decizii corelate teritorial, cu o mai largă viziune şi perspectivă în viitor. Însă, la acest moment, nimeni din USL nu garantează faptul că proiectul nu va fi făcut doar pentru a mai împărţi nişte funcţii sau pentru a mai crea nişte posturi în administraţie. Cu toţii ştim faptul că USL a promis locuri de muncă, însă nu ne aşteptam ca toate să fie în sistemul birocratic, iar numărul de secretari de stat, de miniştri, de viitori baroni regionali să întreacă orice aşteptare.

Din păcate, cred că regionalizarea va fi un pericol de pierdere a puterii certe actuale, mai ales în condiţiile în care USL nu are curajul să stabilească un singur oraş capitală regională, un oraş care să fie centrul administrativ. Vă întreb pe dumneavoastră, stimaţi colegi, ce fel de regiune e cea care are sediul administrativ într-un oraş, Direcţia de Finanţe în altul, Direcţia de Mediu în altul şi tot aşa? La fel cum ar arăta administraţia centrală cu Ministerul de Finanţe la Iaşi, cu Ministerul de Justiţie la Timişoara, Transporturile la Braşov, şi tot aşa.

Stimaţi colegi din USL, asumaţi-vă o capitală de regiune cu tot ceea ce implică acest proces şi asumaţi-vă şi faptul că unii membri USL vor fi nemulţumiţi. Din dorinţa de a împăca toate orgoliile politice, veţi obţine un sistem nefuncţional şi o Românie dezbinată, iar regionalizarea va fi un eşec, pentru că va introduce un conflict suplimentar între administraţiile judeţene şi regionale.