Parliamentary debates

Doamna Graţiela Leocadia Gavrilescu:

"De la ocaua lui Cuza la dubla măsură a lui Băsescu"

În pofida semnelor de adio făcute în faţa camerelor, domnul preşedinte nu se poate dezlipi nici de pedeliştii fideli şi nici de vechile năravuri.

Jucătorul continuă "să dea la gioale", în direct şi la ore de vârf, oricui nu îi pupă papucul cotrocenist!

Momentul Merkel trebuia compromis, ca, de altfel, orice demers al USL care ar putea avea efecte benefice asupra vieţii românilor, ca, de pildă, intrarea pe făgaşul normal a activităţii din sănătate.

Aşa se face că preşedintele, mai alaltăieri, decreta inutilitatea revizuirii Constituţiei.

Ieri, dorea referendum...

Astăzi - trimite răvaşe oficiale, sub semnătura unui consilier prezidenţial, că îl (re)aduce pe domnul Duţă, pedelist de frunte, spaima sistemului sanitar, la conducerea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, unde pesemne mai avea ceva de distrus şi nu apucase în mandatul anterior.

Desigur, iese un mare scandal şi, brusc, antetul, ştampila, numărul de înregistrare devin gafă a consilierului X, căruia domnul Băsescu îi aplică o pedeapsă exemplară: luarea prafului de pe tobă!

Cum se vede treaba, a trăi în ţara dumnealui - că a noastră nu prea mai este, devine, pe zi ce trece, mai incitant, mai ciudat, mai periculos, mai enervant.

Un referendum e bun, la altul nu e bine să ne ducem!

De voinţa populară trebuie să ţinem seama... dar nu întotdeauna!

Mapa profesională contează când e vorba de unii, dar pentru alţii nu are nicio importanţă...

Să iasă din Guvern, că sunt corupte, persoanele care nici măcar nu sunt suspectate de acte de corupţie, dar să îi facem loc, sfidând o ţară indignată, în Consiliul de Administraţie al CNAS, domnului Duţă, cercetat de DNA!

Desigur, totul e bine când se termină cu bine.

În cazul CNAS, sunt convinsă că domnul Buşoi va face tot ceea ce este omeneşte posibil ca să se termine, odată pentru totdeauna, cu hoţia, incompetenţa, indiferenţa, suficienţa şi impertinenţa manifestate, pe banii şi pe sănătatea noastră, în vremea guvernărilor portocalii, de reprezentantul Casei.

Dar speranţa aceasta de mai bine nu mă opreşte să constat, cu amărăciune, că preşedintele, care a reuşit "performanţa istorică" de a schimba ocaua lui Cuza cu dubla măsură a lui Băsescu, nu dă semne de potolire. La urma urmelor, e o chestiune de opţiune personală cum vrei să intri şi să ieşi în şi din istorie.

Totuşi, noi ce vină avem?!