Parliamentary debates

Doamna Elena Cătălina Ştefănescu:

Obiectul declaraţiei: O nouă lege privind practica elevilor şi studenţilor.

aş dori să vă supun atenţiei principalele schimbări pe care le vizează propunerea legislativă pe care am iniţiat-o şi am depus-o în Parlament privind practica elevilor şi studenţilor.

Din punctul meu de vedere, principala carenţă a legislaţiei actuale de practică pentru elevi şi studenţi e faptul că sistemul este foarte restrictiv din perspectiva agenţilor economici. Este restrictiv pentru că firma trebuie să fie legată în mod necesar de unitatea de învăţământ cu care trebuie să încheie o convenţie. Asta înseamnă că o firmă care vrea să ia în practică cinci studenţi din cinci domenii diferite, un economist, un inginer mecanic, un inginer agronom, un specialist în comunicare şi un specialist IT, va trebui să încheie cinci convenţii, cu cinci instituţii de învăţământ. Iar totul devine şi mai greoi dacă aceste unităţi de învăţământ sunt din localităţi diferite. Deci sistemul actual e foarte rigid, mai ales din perspectiva întreprinderilor mici şi mijlocii, care practic sunt excluse de la orice program de practică.

Pentru a simplifica această problemă am propus ca obligaţiile juridice asumate în prezent de agentul economic prin convenţia cu unitatea de învăţământ să fie transferate la nivelul relaţiei directe dintre firmă şi practicant, în cadrul unui contract individual de practică. Deci agentul economic are aceleaşi obligaţii, ba chiar unele în plus, dar acestea sunt stipulate în contractul încheiat cu elevul sau studentul.

A doua mare carenţă este legată de perioada şi durata programelor de practică. Acum acestea pot avea loc doar la finalul semestrului şi doar pentru o perioadă scurtă de câteva săptămâni. Acest lucru a fost criticat atât de studenţii cu care m-am consultat, cât şi de agenţii economici. În primul rând, se restrânge mult aria posibilităţilor de a face practică. Iar apoi studenţii spun că timpul e prea scurt pentru a învăţa tot ce trebuie făcut în mod practic, iar angajatorii spun că nu au timp să vadă cum evoluează un practicant. Propunerea mea legislativă deschide sistemul şi permite ca practica să se desfăşoare în orice perioadă a anului şi pe o durată mai lungă. Atenţie însă că vorbim de o permisiune, nu de o obligaţie.

Un alt element nou de foarte mare importanţă în opinia mea e introducerea obligaţiei Ministerului Educaţiei Naţionale de a realiza şi de a administra o platformă naţională care să permită întâlnirea dintre cererea şi oferta de locuri de practică. O astfel de platformă ar permite oricărui angajator să identifice rapid ce elevi sau studenţi poate lua în practică, iar de cealaltă parte, studenţii şi elevii pot căuta ofertele angajatorilor, exact cum se face acum pe site-urile specifice de joburi.

Un lucru foarte important pe care l-am prevăzut este introducerea în noua lege a "certificatului de practică" ce se va elibera de către unitatea de învăţământ a elevului sau studentului la încheierea fiecărui stagiu de practică. Aceste certificate vor conţine date privind firma la care s-a făcut practică, durata de practică şi experienţa practică dobândită. Va fi un fel de CV cu experienţa profesională dobândită de elev sau student în timpul studiilor. Vom răspunde astfel la principala cauză a şomajului în rândul tinerilor absolvenţi, respectiv lipsa de experienţă.

Din punctul meu de vedere, propunerea mea legislativă va îmbunătăţi calitatea programelor de practică. În primul rând, sunt prevăzute condiţii mai clare privind calitatea pe care trebuie să o asigure un agent economic. De exemplu, în legea actuală se menţionează că firma trebuie să desemneze un coordonator de practică, dar nu se precizează câţi studenţi sau elevi poate coordona acesta. Am preluat modelul din domeniul uceniciei şi am prevăzut că un coordonator de practică se poate ocupa de maximum patru practicanţi. Mai mult, am specificat că acest coordonator de practică trebuie să fie încadrat în firmă pe o poziţie relevantă pentru specializarea pentru care se pregăteşte practicantul. Nu punem un economist să coordoneze programul de practică al unui student de la automatică. Toate aceste aspecte sunt condiţii obligatorii care trebuie stipulate şi asumate prin contractul individual de practică.

În ce priveşte controlul, el se poate desfăşura la fel ca în prezent. Unitatea de învăţământ poate trimite oricând în control pe cineva să vadă dacă se respectă ceea ce e prevăzut în lege şi în contratul individual de practică. Dacă există echipamentele necesare desfăşurării practicii, dacă există acel coordonator din cadrul firmei care trebuie să îndrume practicantul, dacă se respectă orarul de lucru şi orice altceva ce ţine de buna desfăşurare a programului de practică.

Am introdus în plus şi un capitol de contravenţii şi infracţiuni care nu existau în legislaţia actuală. Deci, până acum, nu exista nicio formă de sancţionare a operatorilor economici care nu respectau legea şi emiteau adeverinţe de practică fără ca elevul sau studentul să fi intrat măcar în sediul firmei.

Propunerea mea introduce în mod explicit obligaţia agentului economic care ia elevi sau studenţi în practică să permită acestora să frecventeze cursurile şi examenele. Programul de lucru va trebui să ţină seama de orarul şcolar, chiar dacă un student va merge la practică pe întreaga perioadă a anului universitar.

În momentul de faţă agenţii economici sunt foarte puţin interesaţi să ia elevi sau studenţi în practică. Au foarte multe obligaţii, dar puţine avantaje.

În această chestiune am prevăzut o distincţie importantă în ceea ce priveşte durata unui program de practică. În primul rând avem o durată minimă în care un elev sau student învaţă efectiv cum să facă o anumită operaţiune practică. În această perioadă, angajatorul nu este obligat să plătească o remuneraţie studentului sau elevului, întrucât acesta are beneficiul de a învăţa şi de a dobândi abilităţi practice. Mai mult, am păstrat stimulentul din legislaţia actuală, de 5% din alocaţia anuală a elevului sau studentului pentru fiecare practicant care participă la programul de practică stabilit de organizatorului sau de agentul economic.

Acest stimulent se acordă pentru perioada în care elevul sau studentul se află în acea perioadă minimă stabilită de Ministerul Educaţiei ca fiind necesară pentru dobândirea unei abilităţi practice. Acest lucru e valabil şi în legislaţia actuală. Doar în situaţia în care se depăşeşte această durată minimă, apare obligaţia angajatorului de a plăti o remuneraţie elevului sau studentului. Dar suma minimă obligatorie care va trebui plătită într-o astfel de situaţie va fi de 80% din salariul minim pe economie. Am prevăzut însă şi aici un alt stimulent, respectiv o primă financiară care să compenseze impozitul aferent remuneraţiei plătite elevului sau studentului. Practic este o remuneraţie scutită de obligaţii fiscale.

Am avut consultări cu foarte mulţi studenţi, înainte de a finaliza propunerea legislativă. Am organizat o dezbatere la care a fost prezent şi ministrul educaţiei naţionale, domnul Remus Pricopie, dar şi circa 200 de studenţi, cărora le-am prezentat propunerile mele cu posibilitatea de a le comenta şi de a-şi exprima punctele de vedere.

De asemenea, am făcut şi un sondaj de opinie, prin care i-am întrebat pe studenţi cum văd ei propunerile pe care le-am introdus în textul legii. Au fost 545 de studenţi care au răspuns şi au completat chestionarul, iar circa 80% dintre ei s-au declarat în favoarea noii legislaţii. Prin urmare, am convingerea că elevii şi studenţii vor primi bine aceste modificări. Dar la fel de important e ca şi firmele să fie conştiente că pot beneficia de noile prevederi şi că vor putea identifica mai uşor forţa de muncă de care au nevoie prin intermediul acestor programe de practică. Va fi mai convenabil pentru agenţii economici să ofere locuri de practică pentru a observa astfel cum se comportă practicanţii, cât de conştiincioşi sunt şi care e potenţialul de evoluţie profesională, urmând ca pe cei mai buni să-i păstreze în firmă după finalizarea studiilor.

În acelaşi timp am avut consultări şi cu mediul de afaceri pentru legislaţia privind practica elevilor şi studenţilor. De la Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România am reţinut că dacă vrem un sistem de practică şi ucenicie eficient, va trebui să ne asigurăm că stimulentele pe care le vom introduce în lege sunt cu adevărat relevante pentru oamenii de afaceri. Altfel, vom avea doar o nouă formă fără fond, care nu va produce schimbarea dorită

Toate propunerile din cadrul iniţiativei legislative pe care am elaborat-o nu presupun alocări bugetare suplimentare de la bugetul de stat.

Vă rog aşadar, stimaţi colegi din Parlament şi din Guvern, să luaţi în considerare această propunere legislativă şi să susţineţi iniţiativa în momentul în care va fi dezbătută în comisii şi în plen.