Parliamentary debates

Domnul Florin Ciurariu:

"Un Acord naţional pentru resursele naturale"

Stăm azi în faţa unor decizii de importanţă majoră pentru dezvoltarea naţională. Sunt în acelaşi timp consecinţe pentru definirea noastră ca naţiune politică, pentru modelul de dezvoltare economică, pentru relaţia cu mediul natural şi pentru alegerile strategice pe care le facem la nivel internaţional. La acest nivel privesc şi înţeleg să discutăm chestiunea exploatării resurselor naturale pe care o avem atât de urgent şi apăsat pe agenda noastră.

În momentul de faţă asistăm la un eşec al acţiunii publice în privinţa a două chestiuni care au stârnit interesul românilor. Roşia Montană şi exploatările gazelor de şist din Moldova şi din toată România sunt două proiecte ratate în felul în care au fost promovate şi derulate. Principalul motiv este că ele nu au ajuns să aibă sprijinul comunităţilor locale. În acelaşi timp a rezultat un clivaj sever între susţinerea şi respingerea acestor proiecte la nivel naţional.

Cauza pe care o aşez înaintea acestui insucces este modul netransparent şi lipsit de o construcţie publică ce să strângă naţiunea în jurul ei, nu să o separe mai mult. Mijloacele complet nesincere prin care aceste proiecte au fost mai mult împinse pe culoarele diverselor guverne şi lipsa totală de interes de a comunica dinainte românilor ce au de câştigat din ele au stârnit îndoiala şi chiar mânia oamenilor. Acolo unde comunităţi locale s-au trezit peste noapte că soarta li se poate schimba radical, acestea au reacţionat dur.

Au fost şi sunt numeroşi români, de orientări politice diverse, care au ajuns să se întrebe pe bună dreptate: dar nouă ce ne iese? Cuvintele sărace şi comunicatele guvernamentale seci nu au transmis nimic credibil, mai ales unor oameni îngrijoraţi că mai degrabă ar fi de pierdut enorm, iar de câştigat prea puţin.

E nevoie de o cale comună care să dea un sens mulţumitor tuturor sau unei majorităţi largi pentru marile proiecte de resurse naturale. E bine să o spunem clar, companiile care vor să investească, româneşti sau străine, sunt bine-venite şi trebuie încurajate să creeze beneficii şi locuri de muncă, pentru ele şi pentru societate. Cetăţenii, comunităţile locale, statul şi firmele trebuie să fie la aceeaşi masă.

Cred cu tărie că este nevoie imediat de un acord naţional care să primească girul tuturor partidelor politice şi instituţiilor esenţiale pentru chestiunea resurselor naţionale. Într-o măsură semnificativă societatea trebuie să fie parte la acest acord, prin instituţiile şi organizaţiile civile ce doresc să contribuie. Exploatarea, dar şi strategia generală privind resursele naturale ale României trebuie să iasă din spectrul războiului politic cu mize imediate şi egoiste. Interesul comun trebuie să ne dicteze, dincolo de desfăşurarea alegerilor, o rezolvare şi o direcţie asumată de toţi şi din care să aibă de câştigat România, în ansamblu.

Câtă vreme subiectul resurselor va rămâne prizonier intereselor economice imediate şi particulare, el nu va reuşi să întrunească sprijin public şi nu va conduce la dezvoltarea României.

Definirea consensuală a unui model economic, social şi de mediu despre resursele naturale ne va da o şansă pentru dezvoltare. Nu trebuie să rămânem la stadiul de mine şi extracţie, ci trebuie să alegem ce priorităţi industriale definim pentru următoarele decenii în baza acestor resurse. Nu trebuie să ne uităm doar la ce vindem, ci şi ce consecinţe au acţiunile asupra mediului şi deci asupra sănătăţii generaţiilor viitoare. Şi mai ales nu trebuie să ratăm să facem din resurse un atu pentru poziţia României la nivel strategic internaţional, deoarece avem potenţialul să depăşim stadiul de consumatori şi să devenim un jucător, un lider în regiunea noastră.

Miza cooperării este uriaşă. Resursele naturale ale României folosite cu cap şi înţelepciune pot întări naţiunea, spre deosebire de acum, când sunt doar un motiv de gâlceavă şi teamă. Vă invit pe toţi să înţelegem ce trebuie să ne lege şi ce ne poate separa, pentru a avea toţi de câştigat. Cer Guvernului să pornească dezbaterea acestui acord cât mai curând, să pregătească documentele de lucru şi să invite toate părţile interesate la un dialog consistent, nu doar de faţadă.