Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Emacu:

"Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor"

Din vremuri străvechi, oamenii şi-au respectat eroii şi au cinstit memoria şi faptele lor de vitejie, ridicându-le monumente pentru a-i venera şi a le asigura recunoştinţa eternă.

Monumentele poartă într-o manieră tangibilă memoria unei părţi a evoluţiei societăţii umane şi participă într-o formă specifică la transmiterea valorilor istorice.

De aceea, în 1982 UNESCO a stabilit data de 18 aprilie pentru a sărbători "Ziua internaţională a monumentelor şi siturilor". Sărbătoarea are ca obiectiv informarea şi educarea cetăţenilor în spirit patriotic şi de respect faţă de înaintaşi, precum şi faţă de valorile naturale. Astfel, într-o lume a afacerilor, s-a găsit timp şi pentru reculegere sau momente emoţionante.

În fiecare an este aleasă o temă a sărbătorii. Cea de anul acesta este "Patrimoniu de Comemorare", fiind inspirată, parţial, de împlinirea unui secol de la începutul Primului Război Mondial.

România este o ţară bogată din perspectiva monumentelor şi siturilor şi - la figurat vorbind - este o adevărată perlă ce trebuie pescuită. Aceasta deoarece avem o istorie foarte bogată în evenimente, un număr important de monumente, precum şi un potenţial peisagistic şi turistic deosebit dar, din păcate, insuficient exploatat.

Monumentele sunt mărturia faptelor de vitejie ale strămoşilor noştri, dar şi a unor momente istorice ale vieţii şi culturii noastre. Siturile, în special cele naturale, sunt încă dovezi palpabile ale bogăţiei noastre culturale.

De aceea, cred că autorităţile statului trebuie să facă mai mult pentru conservarea şi întreţinerea monumentelor istorice şi a siturilor. Monumente precum Moara lui Assan, cazinoul de la Constanţa, Castelul Sturdza din Iaşi sau atâtea şi atâtea altele - ce fac parte din patrimoniul cultural naţional - trebuie ocrotite, iar nu lăsate în paragină.

Realizarea unor obiective economice nu trebuie să se facă în dauna culturii, a monumentelor istorice sau a siturilor. În marile oraşe ale ţării, adesea, monumentele şi casele memoriale cad pradă intereselor imobiliare sau planurilor urbanistice. Aşa s-a întâmplat în Bucureşti, unde Hala Matache, monument al arhitecturii inginereşti din secolul al XIX-lea, a fost sacrificată pentru a se construi bulevardul Uranus, iar reconstrucţia acesteia a rămas deocamdată doar o promisiune.

De multe ori, siturile arheologice de o valoare extrem de importantă, care dovedesc prezenţa şi evoluţia noastră pe aceste meleaguri, au devenit spaţii de păşunat pentru animale.

Astfel de situaţii trebuie să înceteze. Tineretul trebuie educat în spiritul respectului faţă de istorie şi faţă de înaintaşii noştri. Şcoala poate să contribuie la formarea şi dezvoltarea sentimentelor patriotice, în primul rând prin organizarea de vizite la aceste monumente şi situri. Tinerii trebuie să cunoască valorile societăţii româneşti şi să le respecte.

De Ziua monumentelor şi siturilor, şcolile ar trebui să organizeze vizitarea unor monumente care marchează momente cruciale din istoria noastră, precum Mausoleul de la Mărăşeşti sau a monumentului Tropaeum Traiani de la Adamclisi ori Muzeul Unirii din Alba Iulia.

Ca stat membru UE, trebuie să valorificăm în context comunitar valorile pe care ni le oferă monumentele şi siturile noastre. Dar poate reuşim să ne inspirăm şi din modul în care unele state europene cu tradiţii înţeleg să-şi valorifice patrimoniul de care dispun. Aş menţiona în acest sens exemplul Belgiei, unde în fiecare an este refăcută lupta de la Waterloo.

În concluzie, doresc să subliniez că este nevoie de mai multă implicare din partea autorităţilor competente atât în domeniul culturii, cât şi al educaţiei, pentru valorificarea potenţialului de care România dispune în materie de monumente şi situri, care să sublinieze identitatea noastră naţională.