Parliamentary debates

Doamna Claudia Boghicevici:

"Parteneriatul stat-biserică, priorităţi legislative şi politici publice."

În perioada 25-27 februarie 2015 a fost organizat la Sighişoara de către Fundaţia Konrad Adenauer în parteneriat cu Filantropia Sighişoara şi "Lukas Spital" Laslea Simpozionul "Parteneriatul stat-biserică, priorităţi legislative şi politici publice".

Cu această dată s-a adoptat o declaraţie prin care toţi cei care au participat au arătat că în faţa suferinţei toţi suntem egali, iar diferenţele confesionale dispar atunci când îşi fac loc suferinţa şi boala.

Prin aceasta s-a arătat că există o diversitate foarte mare de organizaţii caritative, filantropice şi diaconice care au rezultate concrete în domeniul social şi medical, dintre care doar o parte se află în relaţii contractuale cu Ministerul Muncii şi cu Ministerul Sănătăţii. Caracterul incomplet al dialogului între mediul asociativ şi autorităţi poate fi compensat printr-o mai bună promovare a organizaţiilor, prin mijloace proprii şi cu ajutorul acelora care au experienţă în atragerea fondurilor publice.

Deşi există un cadru legislativ privind consultarea mediului asociativ care activează în domeniile menţionate, autorităţile nu folosesc mijloacele pe care le au pentru a afla posibilul impact al politicilor publice pe care le propun. Acesta este motivul apariţiei unor politici în domeniul social şi medical care nu pot fi puse în aplicare ori sunt aplicate doar parţial.

Parteneriatul stat-biserică în domeniul caritativ, filantropic şi diaconic nu se reduce la relaţia dintre autorităţile statului şi cultele religioase acest parteneriat ar trebui să se refere la toţi furnizorii de servicii socio-medicale, prin aplicarea principiului subsidiarităţii şi fără discriminare. Este necesar ca acest parteneriat să includă toate asociaţiile care prestează astfel de servicii, inclusiv cele care se află într-o relaţie strânsă cu un cult religios.

Rolul bisericilor şi al asociaţiilor caritative, filantropice şi diaconice este nu numai de a se implica în situaţii generate de calitatea lor de furnizor de servicii socio-medicale, dar şi de a educa şi a preveni prin mijloacele proprii, inclusiv asistenţa spirituală, în vederea reducerii cazurilor de potenţiali beneficiari. Acest obiectiv a fost enunţat şi în Protocolul pentru asistenţă medicală şi spirituală din 2008, încheiat între Patriarhie şi Ministerul Sănătăţii, dar nu s-a urmărit constant punerea sa în aplicare. Poate că acest protocol ar trebui reînnoit de actuala guvernare şi să urmărească şi aplicabilitatea sa.

Legea privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, prin impunerea obligaţiei ca orice iniţiativă legislativă în domeniul relaţiei stat-biserică să fie adoptată cu consultarea prealabilă a cultelor, a dat rezultate, în sensul asigurării unei stabilităţi legislative. Există un Consiliu Consultativ al Cultelor care se reuneşte periodic şi discută problemele legate de iniţiativele legislative sau politicile publice aflate în dezbaterea publică.

Este nevoie de implicarea tuturor cultelor religioase în activitatea acestui organism, prin propunerea de proiecte concrete. Acesta este cadrul în care asistenţa socio-medicală a cultelor şi a asociaţiilor caritative, filantropice şi diaconice poate fi analizată obiectiv şi totodată cadrul în care pot fi iniţiate proiecte de interes comun, interconfesionale. Proiectele de asistenţă socio-medicală necesită punerea în aplicare a "ecumenismului suferinţei", în vederea tratării suferinţelor trupeşti şi sufleteşti.