Parliamentary debates

Domnul Claudiu-Vasile Răcuci:

"De ce în România infrastructura se construieşte atât de lent?"

Ca parlamentar şi om politic îmi este ruşine de performanţele pe care le-au avut guvernele din ultimii 29 de ani, poate cu o singură excepţie, perioada 2010-2011, atunci când, în numai doi ani, s-au construit Autostrada Cernavodă-Constanţa, Autostrada Bucureşti-Ploieşti şi s-a demarat construcţia A1 de la Sibiu la Nădlac. În rest, ritmul cu care se demarează proiectele, se încep lucrările şi, mai ales, se execută acestea este mult mai lent decât mersul melcului. De exemplu, la Autostrada Sebeş-Turda se lucrează de aproape 4 ani, iar stadiul de execuţie este mai mic de jumătate, adică puţin peste o treime! Guvernul spune că banii s-au alocat la timp, însă lucrările avansează tot mai lent.

Dacă de construit nu se construieşte, în România nici măcar de reparat ceea ce există nu se repară. Pentru autostrăzi pline de găuri nu se găsesc bani niciodată, iar pentru drumurile naţionale cele mai importante sunt selectaţi cei mai slabi şi mai nepricepuţi constructori. Ceea ce este cu totul revoltător este faptul că toată vara, atunci când vremea permite lucrări de reparaţii, şefii de la CNAIR, adică cei peste 30 de directori plătiţi regeşte, nu şi-au stricat concediul şi, practic, aproape niciun drum naţional din ţară nu a fost reparat. Cum a venit toamna, hop a apărut pe stradă şi maestrul Dorel, adică acel personaj epic al românilor, care desfundă strada chiar pe mijloc, face coada de automobile de km. buni şi pleacă la masă. Trecând peste relativa ironie, este revoltător să vezi cum firmele, care câştigă lucrări de reparaţii, nu numai că spoiesc asfaltul cu aşa-zise plombe asfaltice care nu rezistă nici două luni, ci generează o bulversare cu totul a traficului pe drumurile pe care se fac aşa-zisele lucrări. Mai cinstit ar fi să recunoască faptul că iau banii degeaba şi că fac lucrări de mântuială, numai ca să justifice într-o factură activitatea lor.

Am constatat că nimeni nu a observat că în România nu se mai munceşte, cel puţin în domeniul lucrărilor de infrastructură, nici seara, nici noaptea, nici sâmbăta şi nici duminica. Oriunde am merge în Occident sau chiar în statele vecine, vom observa că cei mai mulţi constructori lucrează în trei schimburi ca să termine lucrarea, să încaseze banii şi să socotească profiturile. La noi, în schimb, îl loc să se facă reparaţii noaptea, atunci când nu s-ar forma cozi de zeci de km., în loc să se construiască drumuri, poduri, căi ferate şi autostrăzi în trei schimburi, se lucrează cel mult opt ore, după care se pune lacătul pe şantier. Cauza o cunoaştem cu toţi, însă nu dorim să o rezolvăm. În primul rând, firmele de construcţii au angajaţi puţini şi utilaje puţine raportat la numărul de contracte câştigate. În această privinţă, în maximum două săptămâni voi depune o propunere legislativă care să corecteze această anomalie. O altă cauză o reprezintă Codul muncii, care obligă angajatorii ca pentru zilele de sâmbătă şi duminică sau pentru perioadele de noapte să îşi plătească angajaţii mai mult. Credeţi că angajaţii nu ar lucra şi noaptea sau în weekend pentru că ar câştiga mai mulţi bani la salariu? Cu siguranţă că da, însă constructorilor nu le place să le fie diminuat profitul prin creşterea costurilor cu forţa de muncă. Şi aceasta este o problemă pe care doresc să o remediez cât mai repede, astfel încât timpul de execuţie al unei lucrări să fie redus obligatoriu, prin utilizarea ca referinţă a duratei unei zile 24 de ore, şi nu de 8 ore! Vă garantez că numai prin implementarea celor două măsuri, în România, vor apărea şi autostrăzi, şi căi ferate, şi nu în 10-20 de ani, ci în 12-24 de luni.