Parliamentary debates

Doamna Oana-Mioara Bîzgan-Gayral:

Pe 21 martie va fi marcată Ziua Mondială a Sindromului Down. Pentru multe dintre miile de persoane cu Sindrom Down din România, fiecare zi reprezintă o luptă, o provocare şi o încercare de a înfrunta numeroase bariere sociale, psihologice şi administrative.

Toţii copiii din România trebuie să beneficieze de accesul egal şi nediscriminatoriu la educaţie. Şi copiii cu Sindrom Down au dreptul să înveţe alături de ceilalţi copii. Incluziunea în educaţie este importantă şi esenţială pentru o ţară care vrea să construiască o societate care acceptă, nu discriminează şi nu are prejudecăţi.

Astăzi, şcolile de la noi din ţară refuză să primească copii cu Sindrom Down şi să îi integreze în clase obişnuite, pentru că îi consideră periculoşi, bolnavi sau, de cele mai multe ori, pentru că nu avem profesori pregătiţi şi deschişi pentru incluziune. Socializarea este importantă pentru orice copil, indiferent de gen, dizabilitate, etnie, religie etc. Şi un copil cu Sindrom Down are nevoie să înveţe să se joace şi să comunice cu ceilalţi. Integrarea socială şi academică, iar mai târziu şi cea profesională a persoanelor cu Sindrom Down, reprezintă elemente importante atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi la nivelul României. Totuşi, barierele pentru aceste persoane ajung să poarte în continuare un caracter psihologic, administrativ sau tehnologic.

Măsurile necesare pe care autorităţile române trebuie să le ia pentru o integrare eficientă în societate a persoanelor cu Sindrom Down prevăd asigurarea terapiilor ocupaţionale şi de limbaj, precum şi a celor de fizioterapie, încă din primii ani de viaţă a copilului. De asemenea, politicile guvernamentale trebuie să includă în programele lor protecţia, incluziunea, egalitatea, respectul pentru orice persoană, fie ea cu dizabilitate sau nu. Trebuie să luăm măsuri imediate de incluziune, atât socială, cât şi economică, pentru persoanele care se află în grupurile vulnerabile şi care sunt slab reprezentate în sfera publică şi politică a ţării noastre.

Pentru dezvoltarea toleranţei şi deschiderii faţă de incluziunea socială ar trebui să ne informăm şi să atragem atenţia societăţii asupra situaţiilor cu care se confruntă toate categoriile de cetăţeni. În România, fiecare cetăţean are dreptul de a fi acceptat, înţeles şi respectat.