Parliamentary debates

Domnul Viorel Salan:

"Rolul-cheie al României în menţinerea securităţii în zona Mării Negre"

Lumea în care trăim este o lume nouă care s-a schimbat mult, mai ales în ultimii doi ani, şi pe care, în acest moment, nu o înţelegem complet. Criza sanitară, creată de pandemia COVID 19, s-a transformat paradoxal în cel mai mare şoc strategic la nivel global. Epidemia a devenit chiar pe alocuri cadrul unor confruntări politice şi ideologice, dar în acelaşi timp a obligat naţiunile să revadă fundamental perspectivele strategice şi tactice naţionale, regionale şi globale.

Regiunea Mării Negre este fără îndoială importantă din punct de vedere strategic. Aici se intersectează rutele comerciale şi traseele energetice tradiţionale de pe direcţia est-vest cu cele de pe direcţia nord-sud şi, din acest punct de vedere, orice schimbare de atitudine politică sau militară poate afecta interesele tuturor ţărilor riverane, şi nu doar ale lor.

Perioada prin care trecem acum este deosebit de complicată şi schimbarea realităţii la nivel global are loc într-un ritm fără precedent, din punct de vedere politic, economic, tehnologic, social şi cultural. În acest context, militarizarea rapidă şi extinsă din zona Mării Negre şi folosirea acesteia ca pârghie politică de presiune generează multă îngrijorare.

Am asistat cu toţii, în ultimii ani, la concentrări semnificative de trupe şi tehnică militară într-o zonă relativ restrânsă şi la derularea unor acţiuni de forţă în Bazinul Mării Negre. Un răspuns similar din partea celorlalte ţări riverane ar putea declanşa inevitabil o cursă regională a înarmării.

Am asistat, de asemenea, la folosirea unor metode neconvenţionale de război în proximitate, ceea ce a creat o altă serie de îngrijorări şi a crescut riscul declanşării unor confruntări pe scară largă, pornind de la nişte incidente minore.

În plus, pandemia COVID-19 şi impactul ei economic devastator au dezvăluit în mod elocvent vulnerabilităţile societăţilor moderne în faţa unei ameninţări comune nevăzute, dar nu mai puţin periculoasă, şi ne-au testat capacităţile de a rezista şi de a răspunde adecvat neobişnuitei provocări nu doar în regiune, ci şi în întreaga lume.

Pandemia ne-a demonstrat că securitatea naţională şi internaţională trebuie să fie un concept mai cuprinzător, inclusiv referitor la aspecte care depăşesc cu mult noţiunile acceptate de până acum, iar forţa unei naţiuni este dată, azi, nu în primul rând de capabilităţile militare de care dispune, ci de capacitatea ei de a rezolva situaţiile de criză internă, de priceperea de a depăşi situaţii dificile internaţionale.

Documentele adoptate în cadrul ultimului Summit NATO, la care şi România a aderat, au consemnat atât importanţa strategică a Mării Negre, cât şi angajamentul aliaţilor faţă de menţinerea unui climat de securitate şi stabilitate în zonă.

În mod evident, capacitatea de apărare, descurajarea, rezistenţa şi cooperarea rămân elemente-cheie ce pot consolida un climat stabil, democratic şi pot genera prosperitate în regiunea Mării Negre, pornind, de exemplu, de la câteva proiecte concrete comune, de care să beneficieze toate statele din zonă.

În domeniul militar, deciziile şi iniţiativele NATO rămân extrem de importante. Între acestea, trebuie menţionat şi angajamentul, luat la recentul Summit NATO de la Bruxelles din iunie 2021, faţă de statele partenere din Bazinul Mării Negre, de a le susţine şi mai mult, atât politic, cât şi militar, cu scopul de a le spori rezistenţa şi pentru a menţine un avans tehnologic obligatoriu necesar.

Miza economică cea mai importantă rămâne asigurarea securităţii în zonă, mai ales în ceea ce priveşte activitatea navelor implicate în explorarea, producţia şi construcţia infrastructurii de exploatare a noilor zăcăminte de gaze naturale descoperite de către România în perimetrul Neptun Deep şi Turcia, la Sakarya.

În actuala conjunctură internaţională, orice investitor va fi reticent în a demara un proiect major, tocmai din cauza sentimentului că există o ameninţare potenţială permanentă în zonă.

Faţă de această situaţie, România consideră că soluţia cea mai bună este, pe de o parte, adoptarea de către aliaţi a unei strategii regionale comune, bazate pe unitate, coeziune şi solidaritate. Pe de altă parte, la fel de esenţială este dezvoltarea cooperării zonale între aliaţii riverani, pentru stabilitatea şi securitatea regiunii şi protejarea intereselor lor economice.

În prezent, politica de securitate a ţării noastre este definită fundamental de trei direcţii de acţiune - creşterea rolului şi eforturilor României în Uniunea Europeană, consolidarea profilului strategic în NATO, precum şi aprofundarea şi extinderea Parteneriatului Strategic cu SUA.

În acest proiect, Parlamentul României poate participa esenţial şi activ prin nivelul de expertiză deţinut, inclusiv la nivelul celor două Comisii pentru apărare, ordine publică şi siguranţa naţională din Senat şi Camera Deputaţilor. Dincolo de rolul lor în exercitarea controlului parlamentar asupra instituţiilor publice din aria de competenţă, componente ale Sistemului Naţional de Apărare, comisiile pot avea de asemenea o contribuţie avizată atât la nivel analitic, cât şi juridic, în definirea politicii de securitate naţională a României.

Poate că este momentul potrivit acum pentru o evaluare lucidă şi corectă a iniţiativelor politice existente deja în zonă şi a potenţialului lor real de a sprijini şi îmbunătăţi climatul politic, de a crea condiţii favorabile înţelegerii şi cooperării între naţiunile din această regiune.

Altfel spus, apare ca absolut necesară o abordare integrată, atât la nivel regional, cât şi la nivelul NATO, o abordare care să îmbine eforturile de consolidare a unei poziţii de descurajare militară credibilă şi durabilă, cu o sporire a eficacităţii acţiunilor politice şi diplomatice, prin angajarea într-o permanentă comunicare strategică concretă, unitară, continuă şi coerentă.