Parliamentary debates

Domnul Corneliu-Mugurel Cozmanciuc:

"România a devenit un gater uriaş"

la începutul secolului 19, România era 80% acoperită de pădure, iar acum mai avem aproximativ 30% păduri şi suntem sub media statelor din Uniunea Europeană.

Principalele cauze ale tăierilor ilegale de arbori în România sunt: existenţa a 500 mii ha de pădure neadministrate, unde nu există pază a pădurilor, inexistenţa unor date clare asupra a cât se taie în România, pregătirea incompletă în anumite cazuri a personalului silvic, lipsa de cooperare între domeniul silvic şi alte instituţii, existenţa mai multor forme de valorificare a lemnului, fără un sistem de monitorizare bine structurat, şi mai ales indiferenţa factorului politic.

Potrivit unor studii referitoare la fondul funciar, în România există suprafeţe întinse cu terenuri degradate, cele mai multe fiind situate în zonele de deal şi de munte, unde nu există campanii de împăduriri. În aceste condiţii, nu trebuie să mire pe nimeni apariţia fenomenelor extreme, precum alunecările de teren tot mai dese, temperaturile toride vara, inundaţiile, în care mor în fiecare an oameni, dispariţia unor specii de plante şi animale, deteriorarea calităţii solului sau deşertificarea.

Harghita, Bacău, Neamţ, Suceava, Alba, Argeş, Maramureş, Bistriţa sunt judeţele în care mii de hectare au fost rase de pe faţa pământului. Ne tăiem pădurile pentru lemnul care aduce bani peste noapte. În zonele sărace ale ţării, lemnul este folosit ca monedă de schimb pentru ziua de mâine, oamenii săraci riscându-şi libertatea în schimbul câtorva milioane de lei şi făcând puşcărie.

De cealaltă parte a baricadei se găsesc bogaţii pădurilor, cei pentru care lemnul nu mai este o simplă monedă, ci miza unor afaceri cu adevărat înfloritoare.

Industria din spatele tăierilor abuzive este foarte bine structurată. De la documentele false care asigură un transport de lemn ilegal şi până la prelucrarea acestuia prin instalaţii de debitat neînregistrate, totul funcţionează foarte "bine". O altă problemă o reprezintă defrişarea zonelor protejate de lege şi a rezervaţiilor naţionale.

Din păcate, de cele mai multe ori nu se întâmplă nimic fără ştirea autorităţilor: primărie, poliţie, inspectori silvici.

Apelul meu este clar! Trebuie să găsim soluţii pentru îmbunătăţirea protecţiei pădurilor şi gestionarea durabilă a acestora, ca reacţie la procesul actual de degradare şi de reducere a biodiversităţii lor.

Am putea "înverzi" România prin acţiuni simple, dar care au un efect benefic asupra mediului. Nu este greu să creăm adevărate culoare verzi. Acestea pot fi de-a lungul oricărui drum naţional sau cale ferată.

Dar, mai presus de toate, este foarte important să găsim mecanismul de control intern care să înlăture jaful din acest domeniu! Cred cu tărie că pe lângă acesta, trebuie realizat un sistem armonizat şi cuprinzător de monitorizare a pădurilor la nivelul României, care să includă raportări continue şi obligatorii privind împădurirea, reîmpădurirea şi valorificarea pădurii în interesul naţional.