Parliamentary debates

Domnul Gheorghe Emacu:

"Reorganizarea ANAF generează pierderi colaterale"

Încă din aprilie 2012, Guvernul şi-a manifestat intenţia de a reorganiza Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, aceasta fiind o precondiţie pentru implementarea Proiectului de modernizare a administraţiei fiscale, pentru care s-au împrumutat 70 de milioane de euro de la Banca Mondială.

În decembrie 2012, Parlamentul a acceptat şi aprobat Programul de guvernare, în care Executivul s-a angajat să aplice o viziune fiscală calitativă, care să stimuleze mediul economic, investiţiile şi iniţiativa antreprenorială.

Parafrazând însă una dintre legile lui Murphy: ce părea să înceapă bine s-a desfăşurat prost şi, probabil, se va termina şi mai prost.

Mai clar spus, rezultatele obţinute în urma reorganizării au schimbat - din punct de vedere calitativ - structura şi activitatea ANAF, însă nu în sens pozitiv.

Astfel, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr.74/2013, destinată să realizeze o îmbunătăţire a structurii organizatorice şi funcţionale a ANAF. De asemenea, în aplicarea ordonanţei s-a adoptat, prin Hotărârea Guvernului nr.677/2013, Regulamentul de desfăşurare a concursului sau examenului pentru ocuparea funcţiei publice specifice de inspector antifraudă în cadrul ANAF.

Reorganizarea ANAF nu presupunea însă, în mod obligatoriu, o reducere de personal; după cum rezultă chiar din documentele de motivare ale ordonanţei de urgenţă, experţii internaţionali ai Băncii Mondiale "au constatat că numărul total al personalului ANAF raportat la numărul contribuabililor administraţi se încadrează în media administraţiilor fiscale din alte state europene". Ajustările sugerate de aceştia se referă la "necesitatea redistribuirii personalului" între structurile judeţene, precum şi între funcţiile de specialitate din cadrul ANAF.

Acelaşi document de motivare menţionează negru pe alb că ANAF va urmări în mod prioritar "o politică de resurse umane proactivă, orientată spre reţinerea în sistem a personalului bine calificat şi spre recalificarea personalului în funcţie de evoluţia proceselor de activitate".

Modul concret în care s-a realizat această reorganizare este în flagrantă contradicţie cu prevederile Programului de guvernare şi cu aşteptările specialiştilor internaţionali.

Aceasta demonstrează fie o necunoaştere a legii, fie o abordare a acestui subiect într-o manieră arbitrară, după bunul-plac al unor şefi, sau, nu de puţine ori, o abordare exclusiv politică şi excesiv politizată, evident degradantă pentru tot ce înseamnă valoare profesională.

Aşa pot fi explicate numeroasele cazuri în care oameni cu experienţă din sistemul instituţiilor care s-au comasat în ANAF (precum Garda Financiară), şi care au obţinut punctaje maxime nu numai la nivel de regiune, ci chiar şi la nivel naţional la proba scrisă (adică proba care demonstrează de fapt nivelul cunoştinţelor de specialitate) să fie declaraţi respinşi la interviul final de te miri ce incompetenţi şi slugi politice din unele comisii de examinare.

Iată, în acest sens, distins Minister al Finanţelor Publice, un exemplu din colegiul pe care eu îl reprezint, din judeţul Iaşi.

Domnul Muntenescu Viorel a luat la proba scrisă nota 9,52, fiind pe locul întâi în regiunea Iaşi şi pe locul 4 la nivel naţional. Cu toate acestea, a fost respins la proba interviului.

Oare ce nota i s-a dat acestui om la interviu, ca sa fie respins?

În compensare, au fost promovaţi ultimii, din coada clasamentului.

Această situaţie este specifică Direcţiei Regionale Iaşi, dar se pare că se regăseşte şi la Oradea şi Constanţa.

Oare cât a cheltuit ANAF (în bani şi timp alocat) pentru ca să formeze oamenii pe care îi aruncă acum peste bord în favoarea unor începători în materie fiscală?

Oare nu suntem chiar noi cei care dăm apă la moară decidenţilor de la nivel european care ne acuză de lipsă de transparenţă şi de corupţie, motive pentru a ne amâna la nesfârşit dreptul de a circula liber în Europa?

La nivel macroeconomic însă rezultatul acestui proces de reorganizare este o neîncasare cronică a veniturilor la bugetul de stat şi, respectiv, o gaură la buget de 7 miliarde de lei.

Cred că e timpul să înceteze bătaia de joc la adresa oamenilor de valoare, experimentele şi inovaţiile inutile. E timpul să aplicăm un model funcţional apt să aducă rezultatele aşteptate în condiţiile specifice economiei româneşti.