Parliamentary debates

Domnul Ioan Stan:

"Acolo de unde vin eu se spune că «dracul, când n-are ce face, îşi cântăreşte coada»".

Pe zi ce trece mă conving de valabilitatea acestei înţelepte ziceri fără limitare în spaţiu şi timp, constatare ce mă ţine permanent în respect faţă de cei în stare să sintetizeze adevărate fenomene în câteva cuvinte. Şi vă spun că avem de a face, din nenorocire, cum considera zilele trecute un om politic al cărui expertiză în practica democraţiei îi dă dreptul la excelenţă, cu un adevărat fenomen iniţiator de efecte distructive în persoana celui care ar trebui să fie garantul unei stări de bună înţelegere cu finalizări constructive în folosul cetăţenilor.

L-aţi recunoscut cu siguranţă pe preşedintele Băsescu în afirmaţia mea anterioară! Nici n-ar fi fost greu, dat fiind faptul că în mod public şi repetat, cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună, sus- numitul domn ne face să ne crucim cu declaraţii care de care mai năucitoare prin lipsa de corectitudine şi reaua-voinţă care le domină!

Şi cum nu-mi stă în obicei afirmaţia fără argument, iată şi câteva argumente, doar câteva, pentru a nu fi nevoiţi să rămânem aici cine ştie câtă vreme.

Pentru eliminarea timpilor morţi din activitatea noului ministru al transporturilor, domnul preşedinte i-a marcat reperele viitoarei sale activităţi, patru la număr, de la care să nu se abată. Cu multă îngăduinţă i-a dat voie să uzeze de relaţiile matrimoniale personale în reluarea lucrărilor la metrou pe teritoriul sectorului 6. Elegant, dar cel puţin ciudat, dacă ţinem cont că la metrou se lucra înainte de nominalizarea doamnei ministru. Probabil că recomandările cu pricina se bazează pe experienţa, notorie deja, dobândită de domnul preşedinte ca ocupant al aceluiaşi fotoliu ministerial, precum şi în perioada păstoririi ministerului cu pricina de către urmaşii săi la cârma transporturilor în România. Mă gândesc la domnii Dobre şi Berceanu şi nu uit s-o amintesc cu drag pe doamna Boagiu "realizatori plenari" ai sutelor de kilometri de autostrăzi pe care circulăm de atâta vreme, pomenindu-i de bine.

Domnul preşedinte se arată îngrijorat de numărul crescut, zice Domnia Sa, de şomeri, datorat, tot Domnia Sa zice, incapacităţii guvernului de a gestiona situaţia. Ce dacă statisticile spun clar că rata şomajului în lunile iunie şi iulie în acest an este strict comparabilă cu cea din 2012 şi 2011 şi se datorează numărului mare de liceeni picaţi la BAC şi care au fost înregistraţi ca şomeri. Ce dacă aceleaşi statistici spun că la sfârşitul semestrului I 2013 intrau în şomaj 333 mii de persoane şi ieşeau din şomaj 389 de mii. Ce dacă media şomajului este de 11% în UE şi de 12% în zona euro, adică cu aproximativ 60% mai mare decât cea din România. Domnul preşedinte este îngrijorat şi asta numai din drag de popor!

Tot din drag de popor se preocupă domnul preşedinte de absorbţia fondurilor europene. Alea pe care le dorea anulate de UE ca urmare a "odioasei lovituri de stat" comise vara trecută, în care 7.400.000 de electori români i-au cerut să plece de la Cotroceni şi el s-a făcut că n-aude. Ce dacă absorbţia fondurilor europene a crescut de trei ori în timpul guvernării USL? Ce dacă numai în luna iulie 2013 România a încasat 731 milioane de euro, adică aproximativ jumătate din ce s-a încasat în perioada 2007-2013?

Domnul preşedinte vrea să fie îngrijorat şi atenţionează asupra acestui lucru, nu degeaba s-a străduit atâta cu popularizarea loviturii cu pricina, punând la treabă ambasadorii României şi anul trecut şi anul acesta, în adevărate şedinţe de instructaj privind locul şi rolul ambasadorului român în viziunea prezidenţială. E timpul să afle Europa că domnul preşedinte nu s-a lăsat până n-a aşezat statul de drept la locul lui în România, aşa că unii ambasadori ar face bine să nu mai "coafeze" realitatea.

Nu pot să nu atenţionez şi asupra sacrificiului de imagine la care preşedintele s-a supus renunţând la deplasarea la ONU numai şi numai din considerente de "constrângeri bugetare". Pe înţelesul nostru, al ăstora de stăm smirnă la spusele preşedintelui, nu cheltuieşte Domnia Sa bănuţul poporului pe drumul Americii dacă nu-i chip să se vadă cu omologul american şi să se pozeze ambii pe pajiştea Casei Albe. Atâta grijă pentru punga bugetară, mai ales după ce în 2010 premierul Boc s-a deplasat la reuniunea ONU cu o delegaţie de 36 de persoane, cheltuind un milion de euro şi venind înapoi şi mai anonim decât plecase, atâta grijă, deci mă mişcă peste poate!

Este adevărat că domnul preşedinte nu prea mai are ocupaţie şi nici nu-l mai bagă prea mulţi în seamă. Cu toate acestea, mărturisesc că n-am întâlnit în viaţa mea un om, într-o atare poziţie în ierarhia statală, care să denatureze adevărul cu atâta pasiune, care să contrazică faptele cu atâta aplicaţie, care să pună cele de el făptuite în seama altuia, cu mai multă pricepere!

Şi toate astea pentru că n-are ce face şi cântăreşte şi el ce mai poate.